Senzația de gară părăsită, după plecarea trenului, undeva în noapte. Câteva felinare spălăcite, miros de șine încinse și asfalt topit. Cu toții am trecut pe...
Poem despre sufletul meu pereche sau despre cumplitul măcel la care am fost martor în trenul personal Cluj-Napoca–Bistrița – Ion Mureşan Ești un om bătrân...
Din primăveri avide Prin primăvara asta despuiată Sub norii care trec tot mai bătrâni Deși împreunat-am două mâini Avidă, despletită… și turbată… Aş vrea să-i...
Pentru scopuri precum afișarea de conținut personalizat, folosim module cookie sau tehnologii similare. Apăsând Accept sau navigând pe acest website, ești de acord să permiți colectarea de informații prin cookie-uri sau tehnologii similare. Vezi politica cookies