Îmi place când îmi spui că mă iubești cu toate necuvintele cu care taci, dar și mai mult îmi place când mă atingi cu ele, iar eu nu mă pot împotrivi… ba chiar mă uit peste umăr, fiindcă am impresia că ești la o distanță de-un sărut pe gât de mine și cum deja îți […]
Sunt ore din viață când deschizi ochii și ai poftă de cer albastru-albastru, pigmentat pe ici, pe colo, cu câțiva norișori albi și pufoși. Alergi la geam, precum pofticiosul de frumos, și dincolo de stoluri e atâta gri, că-ți devin ochii mărgele rotunde, gata să părăsească orbitele. Nu ți-a ieșit nici dorința asta! Te antrenezi […]
E atâta linişte… nevoia de cunoştere de sine leagă neştiutul din piept de zorile de zi, asfinţiturile de visele nopţii, zâmbetul de copil de cutele din jurul ochilor… tăcerile din jur – amfore de trecut, clipe dăruite mării ce se îngeamană cu cerul dintre noi, parfum a tei şi-a scorţişoara… omul are nevoie de dragoste, […]
În bojdeucă e liniște, Creangă scrie la măsuța pe care se văd urmele ceaunului și ale cuțitelor cu care, din când în când, mai râcâie în lemnul înnegrit de vreme. La sfârșitul mesei, când e mai liniștit, îl vezi că ia cuțitașul cu mâner de os și face câteva crestături… nu-s semne inteligibile, pur și […]
