Cele mai multe ideologii și credințe îi asmut pe adepți împotriva înclinațiilor firești și evident că ajung la nevroză. Trăitul în minciună de sine și într-o continuă stare de asediu a propriei fibre interioare, într-un regim spartan în care ”idealul” dă porunci instinctelor și dorințelor autentice aici duce. Se străduiesc să își justifice credințele neadevărate cu prețul sacrificării propriei ființe sau firi, falsificându-și stările, reprimându-și trăirile, minținu-se, ca să încapă în acel pat al lui Procust din mintea lor.