Emil Almășan își începe acest Jurnal de călătorie: „Belgradul, în doi prieteni” cu versurile lui Nichita: „Să nu-l credeţi pe poet când plânge Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui El a stors lucrurile de lacrimi El plânge cu lacrima lucrurilor.” (Nichita) Oare ce va fi fost în sufletul Lui, scriind aceste gânduri? Întrupându-le din sufletul, […]

Nu știu dacă la Balcic vizitatorii găsesc ceea ce vor, adică spectaculosul și strălucirea unei reședințe regale. Lumea trece oarecum grăbită prin grădini, atentă mai degrabă la fotografiile prin care imortalizează ipostaze individuale, la sere este puțin mai multă agitație, iar micul castel, mai degrabă auster și cu interioare prea puțin somptuoase, e vizitat în […]