Ținta înțelegerii mele, a reflecțiilor nu este acest “eu”, ci partea cealaltă, vocea irațiunii, oaia neagră din turma de mioare a minții. Eu sunt numai peretele de care această voce se izbește, eu sunt cel care întreabă “cine sunt?”, nicidecum cel care răspunsul, deși doar eu sunt cel care poate răspunde.