Într-o lume în care cei pe care i-am iubit n-ar fi existat, mi-ar fi fost absolut indiferentă moartea. Nu vreau să fiu eternă. Tocmai de aceea doar îndrăgostita din mine are nevoie de credință. Doar ființa erotică vrea să fie veșnică pentru că erosul e viață. Fără el m-aș sinucide probabil.
Filozofia nu ține atât de plăcere, cât de înțelegere, sau, mai precis, de plăcerea pe care ți-o dă înțelegerea. De aceea, multor indivizi le rămâne străină, limitându-se la a prelua clișee și a le uzita în contexte în care „dă bine” sau impresionează publicul amator de „perle pseudointelectuale”. Exercițiul de hermeneutică se impune astfel ca […]
Toți avem nevoie de credință și de transcendență, problema e că unii, mai raționali fiind, nu ne putem îmbăta cu apă de ploaie, ne trebuie tărie. Avem nevoie de o credință pe care logica și evidențele să nu o poată demola. Toți avem același drept și la adevăr și la iluzie, doar că unii pot lua mai ușor drept posibil adevăr o chesiune care altora le este evident că e o aberație…
Un trecut bun sau o împlinire anume sau o întânire luminoasă sau o formă de fericire incontestabilă, chiar dacă irecuperabile, au forța să înlocuiască speranța cu sens și plăcerea cu recunoștință și satisfacția cu conștiința valorii celor trăite.
