Colierul de inimă albastră Prefer să merg cu trenul pentru că mă liniștește și îmi oferă singura șansă de a rămâne cu gândurile mele, descătușate din corsetul tiparelor cotidiene. În răgazul de a-mi pune într-o ordine cât de cât firească toate întrebările și toate lucrurile lăsate în nelămurire, toate căile întortocheate pe care mi se […]
Din primăveri avide Prin primăvara asta despuiată Sub norii care trec tot mai bătrâni Deși împreunat-am două mâini Avidă, despletită… și turbată… Aş vrea să-i cânt dar pare că mă-nec De când aștept rămas-am fără glas Și vremea mi-a alunecat sub pas Iar anotimpurile peste mine trec. Se duc din iar se pierd prin traiectorii […]
Noapte. Unsprezece spre miezul nopții. Trenul țăcăne și înghite kilometri de șină. Stau pe valiză și rumeg restul de 7 ore pe care le mai am pînă unde trebuie să ajung. În compartiment, scaunul meu, închiriat cu suma de bani înscrisă pe biletul din buzunar, își doarme somnul gol. El în compartiment, eu în capul […]
