Îmbrobodite în lut de-amor și păcate, vibrate umbre s-au strâns amintirile toate să uite neghicite iubiri aruncate din viitor. Și ne-am născut fluturi ce fac bunjee...
Subțiri, lungi degete răsfir prin plete de nisip și sare o sete neostoită ce doare respir de-a lungul conturului buzelor tale Și zgomote tandre-n delir...
Dificil să te trezești în miezul nopții de greutatea propriilor gânduri. La ore fixe, ceea ce, desigur, arată că obsesia e deja acolo, înșurubată bine...
Nu te mai vrea! Nici acum, nici niciodată! Înțelege! Ai pierdut! Tot! Zâmbetul si bucuria ei, ai pierdut sentimentele și îmbrățișarea în mijlocul căreia acum...