Motto: „Râsul este limba universală a omenirii” – Henry Ward Beecher

A venit, din nou, vremea să recurgem la râs, pentru că numai râsul ne va mai putea salva în fața acestei avalanșe de întâmplări absurde prin care trece societatea românească (despre ea trebuie să vorbim cu precădere) în acest moment. Ne-am răzvrătit și n-a mers, am înțeles că nu contăm noi, cei mulți, ci mâna aceea de oameni mici din fruntea unui stat mare care și-a întors fața de la cetățenii lui. Ca să știm tot – pentru că a cunoaște înseamnă a deține puterea (”Knowledge is power”, ne amintim de spusele lui Francis Bacon) – să trecem în revistă atât teoria despre râs, tot ceea ce ține de efectele și rolurile lui, de schimbările pe care le aduce în avantajul psihicului și al corpului nostru, dar și despre arta de a râde”, ca un corolar al destinului nostru colectiv.

„Un om inteligent este 90% simțul umorului”, acestea sunt cuvinte ale legendarului actor și umorist american Groucho Marx.

Teorii celebre

Râsul este o manifestare umană fascinantă și complexă, care a fost explorată și analizată de-a lungul timpului de teorii psihologice din diverse perspective. Unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai râsului este Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei. El a propus teoria umorului, afirmând că râsul este o formă de eliberare a energiei refulate și de neutralizare a tensiunilor psihice. Potrivit lui Freud, râsul este o modalitate prin care subconștientul își găsește o cale de expresie și eliberare într-o manieră social acceptabilă.

„Râsul nu este altceva decât o expresie exterioară a satisfacției noastre interne. Este forma în care omenirea își exprimă bucuria și eliberarea de tensiuni.” – Sigmund Freud

Teoria incongruenței este asociată cu Herbert Spencer, un sociolog și filozof britanic. Spencer a susținut că râsul apare atunci când există o discrepanță sau o incongruență între așteptările noastre și realitate. El considera că umorul derivă din surprinderea sau inversarea așteptărilor noastre, generând astfel reacția de râs. Conform acestei teorii, râsul apare atunci când întâlnim o situație sau o idee care nu se potrivește cu așteptările noastre sau cu ceea ce este considerat normal. Râsul este rezultatul unei disonanțe cognitive între ceea ce se întâmplă și ceea ce ne așteptăm să se întâmple. Prin urmare, râsul poate fi privit ca un mecanism de adaptare cognitivă la situații neașteptate sau incoerente. În lucrările sale: „Principiile sociologiei” – publicată în mai multe volume între anii 1874 și 1896 cu titlul ”The Principles of Sociology,” „Principiile psihologiei” (The Principles of Psychology) – 1855, „Teoria eticii” (The Principles of Ethics), publicată în mai multe volume între anii 1879 și 1893, Herbert Spencer a adus inovații în domeniul mecanismelor psihice ale râsului, ceea ce, la vremea aceea, a fost o acțiune de pionierat.

De asemenea, Arthur Koestler (1905-1983), scriitor, jurnalist și filozof de origine maghiară-britanică, a dezvoltat teoria incongruenței cognitive în lucrarea sa intitulată „The Act of Creation” („Actul creației”). În această carte, el explorează procesul creativ și explică modul în care râsul poate apărea ca rezultat al unei schimbări bruste și incompatibile în gândirea noastră. Koestler evidențiază importanța incongruenței în producția umorului și în capacitățile noastre creative.

Henri Bergson, un filozof și sociolog francez, a dezvoltat teoria socială a râsului. El a subliniat importanța râsului în construirea și întărirea relațiilor sociale, alegăturilor dintre oameni. Bergson a argumentat că râsul ne ajută să ne conectăm cu ceilalți și să exprimăm simpatie și înțelegere reciprocă, contribuind astfel la coeziunea comunității.

Teoria superiorității  este asociată cu Thomas Hobbes, un filozof și gânditor englez, precum și cu Arthur Schopenhauer, un filozof german. Atât Hobbes, cât și Schopenhauer au susținut că râsul provine dintr-o senzație de superioritate față de cei pe care îi percepem ca inferiori. Ei considerau că râsul este o modalitate de a ne simți mai bine în comparație cu alții și de a ne manifesta superioritatea. În „Leviathan”, lucrare din 1651, Hobbes a adus o perspectivă inedită asupra umorului și a râsului în contextul relațiilor sociale și al puterii politice. El argumentează că râsul are la bază un sentiment de superioritate și că este asociat cu disprețul față de alții.

„Când un om râde de necazul sau nefericirea altuia, el își afirmă propria superioritate. Iar cu cât este mai violentă și mai persistentă râsul, cu atât este mai evident disprețul.” – Thomas Hobbes, „Leviathan”

Teoria eliberării emoționale  a fost dezvoltată de William James, un psiholog și filozof american, care a abordat subiectul râsului și umorului în opera sa „The Varieties of Religious Experience” (1902) și în conferințele sale despre psihologie. În aceste lucrări, James a exprimat perspectiva sa asupra râsului ca o formă de eliberare emoțională și de relaxare. El a susținut că râsul are o putere terapeutică și ne ajută să eliberăm tensiunile acumulate în viața noastră cotidiană. Se știe faptul că atunci când râdem, se declanșează o serie de reacții în corpul nostru, iar efectele se resimt atât la nivel fizic, cât și emoțional, prin eliberarea de endorfine – hormonii fericirii. Râsul stimulează eliberarea de neurotransmițători, precum dopamina, care ne fac să ne simțim bine. Aceasta poate îmbunătăți starea de spirit și poate reduce simptomele de anxietate și depresie. Râsul oferă o modalitate de a elibera emoțiile refulate și de a transforma tensiunea emoțională într-o experiență pozitivă. Acest lucru poate contribui la eliberarea și gestionarea stresului și a traumelor emoționale. Râsul este o modalitate excelentă de a reduce nivelul de stres. Atunci când râdem, se eliberează endorfine și alte substanțe chimice care induc o stare de relaxare și reduc tensiunea. Există chiar și o formă specializată de terapie, numită terapie prin râs, care implică utilizarea umorului și a râsului în scop terapeutic. Această terapie se bazează pe principiile râsului ca mijloc de vindecare și creștere personală.

”Râsul nu are termen de garanție.” – Gabriel Liiceanu

Paul Newman (fabforgottennobility.tumblr.com)

Momentul Søren Kierkegaard este, de asemenea, un punct important în istoria râsului.  Filozoful danez Søren Kierkegaard a abordat tema râsului în opera sa „Afinitatea dintre ironie și râs”. El susține ideea că râsul poate ascunde o ironie subtilă și cum uneori umorul poate ascunde o respingere a seriozității vieții. Kierkegaard subliniază că râsul poate fi benefic și terapeutic, dar trebuie folosit cu discernământ pentru a evita negarea sau minimalizarea importanței existenței umane.

Teoreticianul literar rus Mikhail Bakhtin a explorat conceptul de carnaval și de râs liber în opera sa „Rabelais și lumea râsului”. El susține că râsul liber, specific carnavalului, are un efect eliberator asupra individului și a societății, subliniind importanța exprimării liberale și a umorului ca mijloace de subvertire a normelor sociale opresive.

„Lumea râsului reușește să răstoarne și să inverseze toate raporturile umane. Tot ceea ce este grav și mare devine mic și insignifiant în carnaval.” Acest citat subliniază natura carnavalului ca un eveniment invers al ordinii sociale și al normelor convenționale.

„Carnavalul ridiculizează toate formele de autoritate și hierarhie, întorcându-le pe dos și expunându-le prin râs.” 

„Râsul liber, specific carnavalului, servește la eliberarea omului de constrângerile sociale și religioase, permițându-i să își exprime liberiatea și să devină creator al propriului său destin.” 

Să nu-l uităm pe Andrei Pleșu, am comite o nedreptate! Cunoscut filosof, eseist și profesor român, jurnalist redutabil, Pleșu a abordat subiectul râsului în diverse scrieri și discursuri. El consideră râsul ca fiind unul dintre cele mai prețioase daruri ale omenirii și o modalitate de a face față absurdului și ambiguității vieții, accentuând faptul că râsul este un mijloc prin care putem privi ironia existenței umane și ne permite să ne distanțăm de problemele și dificultățile noastre cotidiene. (Aici despre umor, împreună cu Gabriel Liiceanu).

De asemenea, Andrei Pleșu, în maniera inconfundabilă,  explorează legătura dintre râs și libertatea de exprimare, susținând că râsul poate fi un instrument puternic în a critica și a submina tirania, falsitatea și ipocrizia din societate. El evidențiază faptul că prin râs putem dezvălui și submina normele și convențiile sociale, permițând astfel libertatea și autenticitatea umană să strălucească. În eseurile sale, Pleșu aduce în discuție și importanța umorului inteligent și subtil în contrast cu umorul vulgar sau ofensator și  subliniază că umorul inteligent are puterea de a ne face să reflectăm și să ne deschidem mințile, în timp ce umorul vulgar și ofensator poate dăuna relațiilor interpersonale și poate afecta armonia socială. „Despre bucurie în Est și în Vest”este o scriere în care Pleșu explorează diferențele și asemănările între conceptele de bucurie și umor în est și vest, oferind și o perspectivă asupra râsului ca mijloc de conectare și înțelegere între culturi. ”Minima moralia”, ”Despre îngeri”, multe dintre cărțile sale abordează râsul ca pe o expresie complexă și valoroasă a umanității noastre, subliniind rolul său în provocarea gândirii critice, înțelegerii umane și deschiderii către libertate și autenticitate. Chiar și în Parabolele lui Iisus”, autorul  analizează parabolele lui Iisus din perspectiva umanistă, oferind și o înțelegere a umorului prezent în aceste povestiri.

Concluzia: râsul este terapie!

„Râsul poate fi descris ca o eliberare a presiunii emoționale. Atunci când râdem, ne simțim ușurați și relaxați, deoarece râsul eliberează energia acumulată și ne permite să ne distanțăm de grijile și îngrijorările noastre.” – William James, „The Varieties of Religious Experience”

Perspectiva fiziologică

Un alt aspect important în înțelegerea râsului este studiul fiziologic al acestuia. Cercetătorii au descoperit că râsul are efecte benefice asupra sănătății noastre. În timpul râsului, creierul eliberează endorfine, cunoscut și sub numele de „hormoni ai fericirii”, care ne pot îmbunătăți starea de spirit și ne pot reduce nivelul de stres. Râsul poate ajuta, de asemenea, la reducerea tensiunii arteriale, la stimularea sistemului imunitar și la creșterea nivelului de oxigenare a sângelui.

În câte feluri râdem?

Există numeroase forme de râs, de la râsul spontan și sincer până la râsul forțat sau râsul de circumstanță. A distinge râsul real de cel forțat e o mare abilitate, pentru că există, conform cercetătorilor, există câte 18 tipuri din fiecare. Da, ați citit bine!

Râsul poate fi declanșat de un eveniment comic, de o glumă sau de situații neașteptate. De asemenea, există râsul contagios, care se răspândește rapid într-un grup de oameni atunci când unul dintre ei începe să râdă. Acest fenomen sugerează că râsul are o componentă socială puternică și poate fi considerat un mod de comunicare non-verbală prin care ne conectăm și ne înțelegem reciproc.

Pe lângă aceste forme comune de râs, există și alte manifestări specifice, cum ar fi râsul nervos, râsul amar sau râsul ironic. Fiecare dintre acestea poate reflecta o gamă diferită de emoții și experiențe umane. Râsul poate contribui la dezvoltarea rezilienței emoționale, permițându-ne să depășim mai ușor obstacolele și să abordăm situațiile dificile cu o perspectivă mai luminoasă și mai optimistă.

Râsul este o caracteristică umană unică, ce ne definește și ne leagă ca specie. Indiferent de teoriile psihologice care încearcă să îl explique, râsul este o expresie a bucuriei și a umorului, care aduce lumina și echilibrul în viața noastră. Într-o lume plină de provocări și tensiuni, râsul ne amintește de capacitatea noastră de a ne bucura și de a ne conecta în mod pozitiv cu ceilalți.  Henry Ward Beecher avea dreptate când a afirmat că râsul este, într-adevăr, limba universală a omenirii.

Ridendo castigat mores – celebrul dicton al lui Molière

Ideea că „prin râs îndreptăm moravurile” sugerează că râsul poate juca un rol important în evaluarea și corectarea aspectelor morale și sociale ale unei comunități. Râsul, în forma sa umoristică, poate fi un instrument puternic pentru a ilustra și critica viciile, prejudecățile și comportamentele negative. Râsul ne permite să privim lumea dintr-o perspectivă diferită, să ne îndepărtăm de rigiditatea și seriozitatea excesivă și să abordăm subiecte sensibile cu o doză de umor. Prin intermediul glumelor, caricaturilor și comediei, putem expune și deconstrui comportamentele inadecvate sau absurde. Aceste forme de expresie umoristică pot aduce în atenție ipocrizia, nedreptatea sau inegalitățile sociale și pot contribui la deschiderea unui dialog critic și la schimbarea atitudinilor și comportamentelor.

De-a lungul istoriei, mulți comici și autori satirici au folosit râsul ca pe un instrument pentru a submina autoritatea nedreaptă sau pentru a aduce în lumină nedreptățile și ipocriziile societății. Ei au expus corupția politică, discriminarea socială sau stereotipurile nocive prin intermediul umorului, atrăgând atenția publicului și provocând o reflecție asupra acestor probleme. I.L. Caragiale, Eugen Ionesco, Tudor Mușatescu – iată doar câteva dintre momentele în care cultura noastră s-a răzvrătit împotriva prostiei, a inculturii și a ticăloșiei, prin ironie inteligentă, satiră și/sau pamflet.

Un exemplu clasic în acest sens este satira politică. Prin intermediul caricaturilor și bancurilor, satiricii politici pot critica acțiunile sau politicile unor lideri sau instituții, scoțând în evidență incongruențele sau deciziile inadecvate. Aceste forme de râs pot avea un impact puternic asupra opiniei publice, putând influența chiar schimbări politice și sociale.

Pe lângă critica socială, râsul poate fi și o modalitate de autocorectare și autoevaluare. Râsul e o formă de salvare a spiritului din marasmul moravurilor unei societăți profund corupte și sufocată de non-valori. Prin autoironie și autodeprecieri, putem recunoaște și ameliora propriile noastre defecte și erori, pentru că el acționează ca o oglindă fără defecțiuni care ne pune față în față cu propria noastră conștiință. Este prin această confruntare sinceră cu sine însuși că individul își găsește motivația de a se îmbunătăți și a se ridica deasupra imperfecțiunilor sale, la fel cum  poate fi și un instrument prin care ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre acțiuni și ne deschidem către autocorectare și dezvoltare personală.aducând la suprafață adevăruri pe care am putea fi tentați să le negăm.

Arta de a râde

Cu toate acestea, este important să menționăm că râsul trebuie să fie folosit cu sensibilitate și respect față de ceilalți. Glumele sau satirele nu ar trebui să fie la adresa grupurilor marginalizate sau să perpetueze stereotipuri nocive. Este important să ne asigurăm că râsul este însoțit de empatie și înțelegere, și să ne asumăm responsabilitatea pentru impactul pe care îl are asupra celorlalți.

El poate fi, de asemenea, un mod de a ne privi în oglindă și de a ne confrunta cu propriile noastre defecte. Prin autoironie și autodeprecieri, putem recunoaște că nu suntem perfecți și putem lua măsuri pentru a ne îmbunătăți. Râsul ne ajută să ne râdem de propriile noastre greșeli, ca și cum am spune: „Ei, am făcut-o iarăși, dar cel puțin suntem conștienți de asta!”

Când să nu râdem?

Atunci când râdem, există câteva lucruri pe care este recomandat să le evităm pentru a ne asigura că râsul nostru este respectuos și nu deranjează sau jignește pe ceilalți. Iată câteva lucruri pe care nu ar trebui să le facem când râdem, dacă vrem să nu cădem în dizgrație și să nu ne atragem neprieteni:

  1. Nu râdeți în detrimentul sau la cheltuiala altora: Este important să fim conștienți de limitele și sensibilitățile celor din jur. Evitați să râdeți de deficiențele, greșelile sau neajunsurile altor persoane. Râsul în detrimentul sau la cheltuiala altora poate fi jignitor și nepoliticos.
  2. Nu subestimați sau minimalizați umorul altora: Fiecare persoană are propriul său stil de umor și ceea ce poate fi amuzant pentru unii poate să nu fie pentru alții. Evitați să minimalizați sau să discreditați umorul altor persoane doar pentru că nu îl înțelegeți sau nu vi se pare amuzant. Respectați diversitatea umorului și fiți deschiși la diferitele forme de comic.
  3. Nu ignorați reacțiile sau sentimentele celorlalți: Observați cum reacționează cei din jur atunci când râdeți. Dacă observați că unele persoane nu râd sau par neconfortabile, încercați să fiți sensibili și să adaptați tonul sau subiectul umorului pentru a vă asigura că nu-i supărați sau deranjați.
  4. Nu exagerați sau săriți în exces: Râsul excesiv sau prea puternic poate fi deranjant sau chiar înspăimântător pentru ceilalți. Fiți atenți la intensitatea și durata râsului și încercați să vă adaptați la nivelul de confort al celor din jur. Ați putea părea atins de o maladie psihică, și sunt convinsă că nu vă doriți asta. ”A râde cu gura până la urechi” o fi sănătos, dar nu e deloc estetic. Mai ales femeile trebuie să se rezume la a râde cu gura închisă, păstrându-și aerul de eleganță atât de necesar.
  5. Nu râdeți în situații nepotrivite (spune așa plastic poporul prin expresia ”a râde ca proasta în târg”): Este important să aveți discernământ în alegeți momentele și locurile în care vă exprimați râsul. În anumite contexte, precum evenimente formale sau situații triste, este necesar să vă controlați râsul și să vă manifestați respectul față de ceilalți prin comportament adecvat.
  6. Nu folosiți râsul pentru a ascunde sau evita problemele: Deși râsul poate fi o formă de eliberare și de relaxare, evitați să-l folosiți ca pe o modalitate de a evita sau ascunde problemele reale. Este important să găsiți un echilibru între râs și abordarea adecvată a situațiilor dificile sau sensibile.

„Râsul este limbajul universal al oamenilor.” – Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama.

„Râsul este soarele care alungă iarna din fața fețelor umane.” – Victor Hugo.

„Râsul este cel mai scurt distanță între două persoane.” – Victor Borge.

„Râsul este forța cea mai puternică din univers, capabilă să vindece rănile și să aducă bucurie în inimile noastre.” – Charlie Chaplin.

„Râsul este o formă de terapie care ne ajută să înfruntăm provocările vieții cu un zâmbet pe buze.” – Mark Twain

„Râsul este cel mai frumos sunet pe care îl poate produce omul.” – Walt Disney.

„Râsul este o scăpare divină, un dar al Universului pentru a ne face viața mai ușoară și mai plină de fericire.” – Eckhart Tolle.

„Râsul este magia care ne aduce împreună și ne ajută să depășim orice obstacol.” – Bob Hope.

„Râsul este aerul necesar pentru a respira într-o lume plină de tensiuni și îngrijorări.” – Audrey Hepburn.

În concluzie, prin râs îndreptăm moravurile, deoarece umorul și critica umoristică pot deschide uși către o introspecție sinceră și pot contribui la schimbarea socială și personală. Cu ajutorul râsului, putem identifica și adresa aspectele negative ale societății și ale noastre înșine, încurajând astfel progresul și evoluția.

După cum se vede, tema rămâne inepuizabilă.

Mare figură Nenea Iancu!