Din întreg șirul perlat al anilor de școală ce-mi împodobește, înnobilându-mi, ființa, cea mai vie, caldă și răscolitoare strălucire este amintirea primului meu învățător – Domnul Andrei.
Nu-mi amintesc să-i fi spus cineva, vreodată – copil sau părinte – tovarășul învățător, toți îi spuneam Domnul Andrei, nu era un tovarăș învățător, era chiar Învățătorul. Frigul fierbinte al emoției îl simt și acum, după o jumătate de secol de când stăteam pe genunchii lui.
Lumina curată a dimineții cădea pe caietele cuminți, cu linii de ghidaj albastre, înclinate, în care ne concentram, cu capetele ușor aplecate spre stânga, să trasăm – cu dreapta – bastonașele pe care avea să ni se sprijine viața.
Domnul Andrei trecea gânditor pe la fiecare și, aplecându-se asupra băncii, încuviința blând, din ochi, mișcarea proaspăt deprinsă. Apoi se așeza la catedră și aștepta, senin, să completăm rândul, ca pe-o cărare în grădina de flori.
Era o pace cum n-am mai simțit de-atunci. Și în pacea aceea doar inimile noastre băteau, plăpânde și candide sub oblăduirea-i.
Ridicam privirea din caiet, dădeam o roată prin clasă mângâind catedra pentru a mă asigura de cale liberă și mă porneam spre Învățător cocoțându-mă, preț de câteva momente, pe genunchii lui. După câteva mângâieri argintii pe creștet îmi reluam locul în bancă, cedându-l pe cel de pe genunchi unui alt copil dornic să-și ia, și el, binecuvântata răsplată a zilei.
Era ritualul fiecărei zile de școală. Urmat cu sfințenie. Era, pur și simplu, înscris în ”bastonașele” sufletelor noastre puse, cu credință, în palmele și pe genunchii Învățătorului. Domnul Andrei.
• foto arhiva personală
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
