continuare de aici: Damnații și salvații III. Ruşinea „[…] Recitesc acum un fragment din Armistițiul. Cartea a fost publicată doar în 1963 (Einaudi, Torino), dar scrisesem aceste cuvinte încă din 1947; este vorba despre primii soldați ruși ajunși în fața lagărului înțesat de cadavre și muribunzi: „Nu salutau, nu zâmbeau; păreau apăsați, nu atât de […]
Titlul, afișul și cele câteva cuvinte ce-l însoțeau m-au determinat să vizionez ceva care, dacă inițial m-a mișcat prin expresia privirii acelui om, m-a cutremurat apoi prin verticalitatea și determinarea care fac din țesătura caracterului uman un adevărat scut împotriva oricărei ticăloșii. Așa sunt păstrate și perpetuate valorile universale – prin forța, sacrificiul și frumusețea […]
„Damnații și salvații” I. Amintirea ultrajului „Memoria omenească este un instrument minunat, dar înșelător. Este un adevăr de acum tocit, cunoscut nu doar de psihologi, ci de orice om care a luat seama la comportamentul celor din jur ori doar la cel propriu. Amintirile ce zac în noi nu sunt săpate în piatră; cu trecerea […]
Sentimentul apartenenței, marcat de reperele istorice de pe tot parcursul înfăptuirii statului român, este accelerat de acest adevărat imn rock pe care ascultându-l, simți cum îți curge un vulcan prin vene și involuntar îți îndrepți coloana pomenindu-te cântând: Dacă simți că ceva te apasă Și în vene îți curge-un vulcan Sângelui apa nu-i place Ești […]
