„Sigmund Freud e inepuizabil…”, poate fi contestat acest adevăr?
Ideile sale au revoluționat psihologia modernă, punând bazele psihanalizei și stabilind direcțiile ei de sondare a psihicului uman. Multe dintre teoriile sale sunt însă controversate până în ziua de astăzi.
Opiniile lui Freud despre femei, de exemplu, sunt considerate misogine, deși a afirmat în nenumărate rânduri că acestea ar putea deveni foarte buni psihologi. El se gândea la femei ca având mai multe nevoi din punct de vedere emoțional, fiind mult mai predispuse la nevroze și isterie decât bărbații. Unele dintre teoriile pe care le-a formulat pentru a explica aceste observații personale par a fi complet absurde pentru noi, mai ales puse în raport cu progresul psihologic din zilele noastre. Teoria lui Freud despre cum a apărut țesutul este un exemplu perfect.
De ce au femeile o nevoie atât de mare de atenție? De ce se preocupă, uneori excesiv, de aparențele fizice? Ei bine, în opinia lui Freud, aceste aspecte se datorează faptului că femeile s-au născut cu o „deficiență genitală’”. În ziua de astăzi, când filozofia chinezească daoistă, care pune un foarte mare accent pe completarea reciprocă între sexe și care este foarte populară, aproape unanim acceptată, pare foarte absurd să privești lipsa penisului la ființele de sex feminin ca o ”deficiență”. Dar aceasta era gândirea lui Freud. Femeile nu au penis, în concluzie sunt inferioare. Și suferă de un adevărat complex, numit „penis envy”.
Dar să continuăm.
Doktor Freud ne spune că sexualitatea este slăbiciunea tuturor – și puterea, în același timp: sexul este principalul factor motivațional și numitorul nostru comun. Chiar și cei mai prudenți, mai puritani indivizi luptă din greu să-și suprime apetitul sexual (libidoul) și să-și controleze cât mai mult modul de exprimare a acestei tentații. Ca exemplu, am putea să ne uităm către scandalurile care au zguduit din temelii Vaticanul și bisericile fundamentaliste. Freud a analizat acest conflict interior prezent atât la femei cât și la bărbați în Viena epocii victoriene, făcând observațiile respective. Și totuși, rolul activității sexuale nu poate fi ignorat, el echilibrând, după cum s-a dovedit științific, metabolismul și balanța noastră psihică.
Fiecare parte a corpului noastre are o anumită sensibilitate erotogenă. Freud a intuit și a exprimat faptul că ființele umane se nasc cu ele, observând comportamentul bebelușilor în timpul alăptării: „Cei care au observat expresia de bine și de sațietate pe care o exprimă fața zâmbitoare și gata să adoarmă a bebelușilor vor fi observat asemănarea cu expresia de satisfacție pe care o dă împlinirea unui act sexual între doi oameni care se iubesc”. Promovând ideea că orice parte a corpului are un potențial erotogen, Freud a întâlnit scepticismul, dar și opiniile contrare ale multora, și probabil că și în ziua de astăzi oamenii nu stăpânesc îndestul cunoașterea propriului corp.
Homosexualitatea (subiect fierbinte ever since!) nu este o boală mintală: Freud a observat că oamenii de această orientare sexuală, tabuizată de societate, se disting adeseori printr-o înzestrare intelectuală deosebită și printr-o cultură etică profundă. În 1930, el a semnat o declarație publică pentru a împiedica o lege care incrimina homosexualitatea, iar într-o scrisoare adresată unei mame care își dorea să-și vindece fiul de această anormalitate, să-i zicem așa, a declarat: „Homosexualitatea nu este un avantaj, asta cu siguranță, dar nici nu e ceva de care să te rușinezi, nefiind un viciu sau o degradare; ea nu poate fi clasificată ca boală.”. Asta se întâmpla în 1935. Fără a mai pomeni istoricul acestei perspective asupra homosexualității ca boală mintală, amintim doar că în 1973, American Psychiatric Association (APA) a realizat un sondaj în urma căruia 5,854 psihiatri au votat pentru scoaterea ei în afara listei DSM (the American Classifcation of Mental Disorders), în timp ce 3,810 au votat pentru menținerea ei.
Toate relațiile de iubire conțin sentimente ambivalente: una dintre observațiile studiilor freudiene, cu adevărat demne de luat în considerare în analiza relațiilor intime sau apropiate. Pe ce se bazează Freud? Pe faptul că, deși simțim conștient sentimente de iubire pentru partenerul, părintele, soțul, copilul nostru, lucrurile nu stau niciodată așa cum se văd ele din afară. În lumea subconștientului, în adâncimile oricărui fel de atașament care implică iubire sau grijă se ascund sentimente, fantezii, idei, complexe, frustrări, care sunt negative, distructive, chiar de invidie sau ură. Freud a susținut ideea că această mixtură de iubire și ură în relațiile apropiate face parte din natura umană și nu este în chip necesar patologică. Dar cum poți explica asta în cazul relațiilor toxice? Rămâne la latitudinea psihologilor să o facă, asta în cazul în care ei înșiși au înțeles-o.
Învățăm să iubim încă din primele relații cu părinții sau cu cei care au grijă de noi, cu alte cuvinte, suntem ceea ce fac alții din noi (un articol interesant citiți aici., pentru confirmare). „Harta dragostei” după care ne ghidăm în viață, ceea ce se numește „transfer” în termeni freudieni, este colorată în funcție de experiențele din copilăria timpurie.
„Cel ce iubește multe femei – le descoperă. Cel care o iubește doar pe una – descoperă iubirea.”
Este evident, în concepția lui Freud, dar și în studiul experiențial cotidian, că acei copii care au trăit într-o lipsă de iubire din partea părinților (îndeosebi a celor de sex opus – dar asta este altă discuție), vor deveni adulți confuzi, timorați, sau, mai rău, abuzatori emoționali în relațiile în care se vor implica. Freud a mai observat faptul că atunci când întâlnim un „obiect” asupra căruia ne răsfrângem iubirea, se petrece, de fapt, o „regăsire”a lui. De aici fenomenul pe care îl recunoaștem uneori fără prea mare efort că unii oameni își aleg partenerii care le amintesc de mama/tatăl lor. Dacă e rău sau bine, rămâne subiect de discuție.
„Ne atrage ce este familiar, iar familiarul nu constă numai în legăturile cu persoanele de referinţă, care este adevărat, reprezintă o bază a dezvoltării umane, ci şi în experienţele ulterioare, în mediul în care individul se dezvoltă, în educaţia pe care o primeşte şi de la terţe persoane, în calitatea interacţiunilor pe care le-a avut ulterior cu alţi oameni, în tiparele de interacţiune pe care le-a dezvoltat, în experienţele prin care a trecut şi în modul în care a învăţat să supravieţuiască. Este totuşi lesne de înţeles că modul în care am interiorizat experienţele anterioare influenţează alegerile viitoare căci facem ceea ce ştim până când învăţăm ceva diferit”, spune psiholog Erna Constantin, într-un interviu acordat ziarului Adevărul.ro.
„Noi nu ne întâlnim întâmplător… Noi întâlnim doar acele persoane pe care deja le cunoaștem în subconștientul nostru.”
Sigmund Freud
Cei pe care îi iubim devin o parte din noi, spune Freud, și e absolut miraculos ce ni se întâmplă, nu-i așa? Avem tendința să asimilăm/încorporăm în noi aspecte legate de cei pe care îi iubim, proces care se numește „internalizare”. Expresii ca „jumătatea mea”, „sufletul pereche” amintesc exact de această teorie a conexiunii puternice, uneori definitive, care se produce în straturile intime ale ființei celor care se iubesc.
*
„Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva de la fiecare.”
Sigmund Freud
*
Teroia sa despre paranoia este, de asemenea, foarte interesantă.
Paranoia este un simptom destul de răspândit care semnalează îmbolnăvirea psihică, cât și o boală în sine. Freud însă nu a dorit să o lase doar la acest nivel. Teoria sa sugerează că paranoia poate fi și un simptom al unor tendințe homosexuale reprimate, dar și un mecanism de auto-apărare al stimei de sine. Mai târziu, psihologii au demonstrat că nu există nici o legătură între paranoia și comportamentul de tip homosexual, ci mai degrabă ea este urmarea unor emoții negative care au dominat psihicul victimei în perioada copilăriei.
Din această cauză, teoria aceasta este analizată și în prezent, căutându-se toate legăturile posibile dintre această tulburare și stima de sine, un subiect foarte dezbătut în zilele noastre.
*
„Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizației.”
Sigmund Freud
*
La începutul carierei sale, Freud a observat că mulți dintre pacienții săi care sufereau de „nevroze isterice” au reprimat amintirile de abuz sexual și de traume timpurii. În cele mai multe dintre aceste cazuri, făptașul se spunea că este tatăl pacientei. Medicii au fost conștienți de această plângere, relativ comună în rândul pacienților de sex feminin, dar în acele zile, ei le-au respins în mod universal ca fantezii perverse din partea pacientului. Freud, cu toate acestea, a început să ia în serios cazurile de abuz și a ascultat ce au de spus pacientele.
De văzut acest film, cu o distribuție de zile mari:
Astfel, el a descoperit legături puternice între anumite afecțiuni psihice și traumele abuzurilor sexuale suferite în copilărie. Deși știa că va stârni o puternică reacție negativă din partea comunității medicale, el a prezentat acest subiect, tabu la acea vreme, și nu s-a sfiit să folosească termeni oarte virulenți, precum viol, abuz, traumă și seducție.
Astfel, teoria Seducției rămâne una dintre cele mai controversate declarații ale marelui psiholog.
*
„Învaţă repede din greşelile altora, că nu ai timp să le faci tu singur pe toate.”
Sigmund Freud
*
Se spune adesea că râsul este cel mai bun medicament. Ei bine, nu Freud a inventat teoria descărcării energetice prin râs, dar a încercat să o demonstreze din punct de vedere psihologic. El susține că în interiorul creierului se acumulează foarte multă energie. Ei bine, omul a găsit un mod eficace de a descărca această energie, și mai ales, a reușit să o facă într-un mod plăcut.Râsul. El a susținut că prin râs, putem elibera această energie negativă produsă de insatisfacțiile sexuale și de agresivitatea natural-umană într-un mod plăcut, și care nu dăunează nimănui.
*
”Unicul om cu care să te compari ești tu, cel din trecut. Si singurul, fata de care trebuie să fii mai bun ești tu, în prezent.”
Sigmund Freud
*
Citiți și Ce vrea, de fapt, o femeie? Scrisoare către Dr. Freud.
