Trăim cu impresia unei linearități, a unei coerențe, a unei unități a ființei. Pe de altă parte doar arareori simțim că și cei din beci și cei care ies în balcon și cei care umblă ursuzi și taciturni prin sinea noastră își unifică stările, vocile și doleanțele.
E atâta linişte… nevoia de cunoştere de sine leagă neştiutul din piept de zorile de zi, asfinţiturile de visele nopţii, zâmbetul de copil de cutele din jurul ochilor… tăcerile din jur – amfore de trecut, clipe dăruite mării ce se îngeamană cu cerul dintre noi, parfum a tei şi-a scorţişoara… omul are nevoie de dragoste, […]
Nu mă mai întreb ce este fericirea. Mi se pare că orice definiție distruge Esenta, în încercarea de a o surprinde și de a o cuprinde. Mă întreb însă din ce în ce mai des de unde vine fericirea. În clipele când îmi simțeam viața lipsită de fericire, știam că este nevoie să o caut, […]
Femeia? Tot filozofie… Încerc să pun ordine în toate definițiile mai mult sau mai puțin alegorice, simbolice sau metaforice pe care le cunosc, și îmi dau seama că o să-mi ia foarte mult până să obțin tabloul perfect… Refăcând în sens invers traseul cultural al umanității, ”se sparie gândul”, cum zicea înțeleptul cronicar, pentru că […]
