„În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită […]
Adaptarea presupune – nu atât o mai mare șansă la fericire, cât la non-suferință, în sensul definit de Schopenhauer- așadar o formă de detașare față de așteptări.
Lipsa de contingență a lucrurilor le estompează și uneori chiar le dizolvă identitatea. E o diferență netă între ceeea ce este în sine și ceea ce există, după cum e o diferență între mediu și realitate. Mediile nu produc cu necesitate realitate.
E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte. * Grijile ne organizează timpul. Grijile ne destramă timpul. * Înclinarea noastră de a crede în destin este întărită de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignoraţi de restul Universului. * Despre iubire. Când fiecare celulă […]
