din arhiva personală

Anda Nacu Pătruț: „Unele suflete trebuie mai întâi să se rătăcească, înainte de a se regăsi unul pe celălalt.

Joc imaginar mă joc cu gândurile uneori… le pun să deseneze în culori ori să se scrie pe hârtie; docile, precum niște școlari începători, stau așezate cuminți în bănci, în colțuri de memorii, însă-n esență rămân precum niște copii: când potolite, când năbădăioase, se-mpiedică-n tristeți, renasc în bucurii, mai fug adesea, dar se întorc sfioase… […]

barca

Nisipul pașilor ei (euritmie)

Nisipul pașilor ei nu va trebui să-ți amintești fragmente pierdute pielea ei și mirosul ierbii în care te-ai culcat culoarea uitată a ochilor în soarele verii dorul agitând marea și yolele rătăcite vreun țărm îndepărtat verde precum algele ereziile tachinările răsturnările de situație două catastrofe țin locul memoriei tale cuirasate scufundate asfixiate năuciri din miezul […]