Vorbim prea mult. Tăcem nefiresc. Idealizăm (nu admite superlativ), criticăm prea aspru. Totul în existența noastră e supralicitat sau diminuat până la acea limită inferioară care și-a pierdut nuanțele. Am uitat că ”es modus in rebus” și că ”omul este măsura tuturor lucrurilor” (homo mensura), cum spuneau latinii. Deriva sau preablândul ”laissez faire” sunt atitudinile […]
Ar fi trebuit să mă numesc Toma… În copilărie, eram o zvârlugă cu genunchi beliți și păr tuns băiețește. În adâncul nesondat nu alocam prea mare zbatere despre cum voi fi în vremea când mă voi fi mărit. Toate erau senine, precum cerul care se revărsa peste lunca din fața casei bunicilor și unde, pierdută […]
Într-una din zilele acestea am citit „Fata cu părul albastru”, o splendoare de poezie a unui autor foarte talentat al zilelor noastre, Radu Chiorean, și amintirea răscolită a fetei mele cu păr albastru mi-a frânt inima. O amintire instalată confortabil alături de suratele ei, stă cuminte, într-un șir necurmat, pe raftul protector de levănțică, așteptând […]
Am crezut mereu în puterea cuvintelor. Calitate sau defect? Am acordat mereu încrederea mea oamenilor, știind din start că nu toți o merită. Am crezut și cred în puterea lui DA si a lui Nu. Am preferat, și de fiecare dată am și reușit, să nu promit ce n-aș putea face. M-am lovit des de […]
