Éric-Emmanuel Schmitt își provoacă cititorii, îi face să gândească, să cântărească, să comenteze, așa cum făcuseră înaintea sa Diderot sau Pascal. Conștient de faptul că romanele nu schimbă lumea, Éric-Emmanuel Schmitt consideră că – ocazional – unele dintre ele chiar pot schimba complet o persoană. „Întotdeauna trebuie să aruncați cartea peste bord și, da, poate că va fi tocmai cartea de care a fost nevoie pentru acea persoană dornică să gândească mai corect. O carte este întotdeauna o mână întinsă.”