„E un noroc să dai peste o femeie adevărată”
– Cred că nu există interviu pe care să-l fi dat, în care să nu fi vorbit despre misterul femeii. Tot de la Medicină vi se trage şi fascinaţia aceasta?
Emil Brumaru, interviu: „E un noroc să dai peste o femeie adevărată”
– „Auscultaţia” e un capitol aparte din semiologia medicală. Pun urechea sub un omoplat delicat şi mă îmbată susurul alveolelor, „murmurul vezicular”, atât de intim. Când sunt îndrăgostit, mă interesează orice mişcare, sunt de-o atenţie ieşită din comun, la toate micile detalii, care ştiu să ascundă mari secrete, explorez noi teritorii de geografie luxuriantă. Un bărbat găseşte la o femeie fel de fel de locuri cu senzori agili, agitaţi de spaime şi deziluzii, haruri străvezii de care ea habar nu avea până atunci. Dar pentru asta trebuie să ţii la o femeie, să o iubeşti. Femeile au imens de pierdut, dacă nu sunt iubite cu adevărat. Eu am avut şi norocul unor femei foarte inventive erotic. Le recunosc imediat în mulţime, după un anumit zâmbet, după un simplu gest. E un noroc ăsta, să dai peste o femeie adevărată, care să fie şi tandră, şi foarte deşteaptă, neapărat deşteaptă, dar şi un pic golănoasă, să aibă şi puţin sictir. Femeia e o nebănuită dăruitoare de revelaţii spirituale. Cu o femeie percepi cu adevărat lumea, lumina, cerul, sfinţenia, acceptarea şi iertarea, generozitatea necondiţionată… orice.
Interviu cu Emil Brumaru
– Sunteţi un norocos să fiţi binecuvântat cu dragoste până la vârsta asta. Sunt oameni care doar tânjesc după ea, care-şi duc zilele într-o cumplită singurătate.
– Eu nu-i înţeleg pe ăştia. Eu pentru asta trăiesc, pentru dragoste. M-aş simţi sec, amorf, incapabil de-a vorbi, fără ea, fără poezia pe care-o naşte femeia iubită în mine.
Fragment din interviul publicat în Revista AS.
