Iubirea dintre Elizabeth Barrett Browning și soțul ei, Robert Browning, rămâne una dintre cele mai romantice și inspirate relații din istoria literaturii.

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.

Şi te iubesc cu zilnica iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.

Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.

Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.

Sonet XLIII, Elizabeth Barrett Browning

(traducere Maria Banuș)

Cât despre celebrul ei soţ, Robert Browning (n. 7 mai 1812 – d. 12 decembrie 1892) a fost un poet englez, dintre cei mai sensibili. Alături de Alfred Tennyson, a fost cea mai importantă personalitate a poeziei victoriene. Un posibil răspuns? Pentru că poezia rămâne, dincolo de epoci, curente literare sau orientări estetice, forma sublimă a emoţiei deghizată în cuvinte.

„Să-mi scapi?
Niciodată –
Iubire!
Cât timp tu eşti tu şi eu sunt eu,
Şi lumea ne-ncape-n aceeaşi măsură,
Pe mine – dragoste, pe tine – ură –
Unul se-ascunde, celălalt cheamă mereu.
Viaţa mea-i o greşeală poate, până la urmă –
Într-adevăr. seamănă mult a ursită.
Orişice fac, năzuinţa nu-i împlinită.
Dar dacă şi ţelul acesta, şi el mi se curmă?
Trebuie nervii să-i ţii încordaţi, doar atât;
Ochii să-i ştergi şi să râzi, chiar de-ai cădea:
Lovit, să te ridici, şi să-ncepi de la-nceput.
Astfel, în goană se macină viaţa, doar ea.
Priveşte, o singură dată, din depărtatul hotar,
Spre mine, în praf şi întuneric adânc cufundat.
Ci altul, din nou, spre acelaşi ţel îndreptat,
Mi se arată
Pururi
Îndepărtat!”
(„Viaţa-ntr-o dragoste”)

Iubirea dintre Elizabeth Barrett Browning și soțul ei, Robert Browning, rămâne una dintre cele mai romantice și inspirate relații din istoria literaturii. Povestea lor de dragoste nu este doar o mărturie a pasiunii personale, ci și a unui dialog creativ profund care a influențat operele lor poetice. Elizabeth și Robert, ambii poeți venerați ai erei victoriene, și-au împletit viețile și arta într-o simbioză de iubire și literatură, lăsând în urmă o colecție de scrieri care răsună cu ecourile afecțiunii lor profunde.

Povestea lor începe în 1845, când Robert Browning, deja un admirator al poeziei lui Elizabeth, i-a trimis o scrisoare în care își exprima admirația. Elizabeth, pe atunci o figură literară de renume, trăia retrasă din cauza unei boli cronice și a unui tată despotic care interzicea căsătoriile fiicelor sale. Scrisorile lor, pline de admirație reciprocă pentru talentul celuilalt și de discuții despre literatură, au înflorit curând într-o afecțiune profundă.

În 1846, împotriva dorințelor familiei ei, Elizabeth și Robert s-au căsătorit în secret și au fugit în Italia, unde dragostea și poezia lor au înflorit. În această perioadă prolifică, Elizabeth a scris una dintre cele mai faimoase colecții de poezii de dragoste din literatura engleză, „Sonnets from the Portuguese”. Deși titlul sugerează o distanțare, sonetele sunt profund personale, exprimând dragostea și admirația ei pentru Robert.

Unul dintre cele mai cunoscute sonete, Sonetul 43, începe cu versurile:

„How do I love thee? Let me count the ways. I love thee to the depth and breadth and height My soul can reach, when feeling out of sight For the ends of being and ideal grace.”

Iubirea lor, însă, nu a fost lipsită de provocări. Exilul, sănătatea fragilă a lui Elizabeth și dificultățile financiare au umbrit momente ale vieții lor împreună. Cu toate acestea, aceste obstacole au servit doar pentru a întări legătura lor, transformând fiecare dificultate într-o sursă de inspirație poetică.

În poezia lui Robert, dragostea pentru Elizabeth este adesea prezentată ca o forță transformatoare, capabilă să învingă adversitatea și să inspire creativitatea. În „One Word More”, dedicată lui Elizabeth, Robert scrie:

„Let’s love, that’s all! Yon row of sea-girt pines, The wind brings smell of thyme and sound of waves.”

Povestea de dragoste dintre Elizabeth Barrett Browning și Robert Browning ne amintește că iubirea poate fi o forță transformatoare, capabilă să inspire nu doar inimile îndrăgostiților, ci și paginile istoriei literare.

 

povestea de dragoste dintre Elizabeth Barrett Browning și Robert Browning a inspirat câteva ecranizări, deși nu la fel de multe ca alte povești de dragoste istorice celebre. Cele mai notabile adaptări sunt:

  1. „The Barretts of Wimpole Street” – Este probabil cea mai cunoscută ecranizare, un film din 1934 regizat de Sidney Franklin. Filmul se concentrează pe relația dintre Elizabeth și tatăl ei autoritar, precum și pe povestea de dragoste dintre ea și Robert Browning. A avut un succes atât de mare încât a fost refăcut în 1957, tot sub regia lui Sidney Franklin, cu o distribuție diferită.
  2. „Flush: A Biography” – Deși nu este o ecranizare directă a poveștii lor de dragoste, acest film se bazează pe o lucrare semi-ficțională scrisă de Virginia Woolf, care explorează viața lui Elizabeth Barrett Browning din perspectiva câinelui ei spaniel, Flush. Cartea oferă o perspectivă interesantă asupra vieții Elizabeth și a relației ei cu Robert Browning, chiar dacă este mai mult o ficțiune decât un relatare istorică exactă.