Nu știu alții cum sunt, dar eu în Postul Crăciunului ascult multe colinde. Le și cânt. De obicei, le caut pe youtube și, pornind de la una anume pe care vreau să o ascult, las să „curgă” în continuare sugestiile youtube-ului.
În fiecare an, căutarea e tot mai dificilă.
Dacă pui cuvintele cheie „colinde românești” sau „colinde tradiționale românești”, primele 10-20 de rezultate care îți vor apărea vor fi niște compilații dubioase, unde colindele vechi, tradiționale românești, sunt „reinterpretate” și cântate într-un stil ușor manelistic, ca să mă exprim delicat. Tot soiul de colaje și liste de cântăreți de care n-am auzit în viața mea se proțăpesc în topul rezultatelor căutării, sub denumirile pompoase: cele mai bune colinde, colinde românești 2023 etc.
Poate nu ar fi atât de supărător (deși pentru mine este foarte) că diverși indivizi se trezesc să „reinterpreteze” colindele și că algoritmele de căutare îi scot pe aceștia în față, dacă i-ai mai găsi și pe cei autentici în aceste liste încropite de youtube.
Dar nu îi mai găsești. Ca să poți asculta o colindă cântată de Veta Biriș sau Nicolae Furdui Iancu ori Ioan Bocșa, trebuie să te aștepți că nu îi mai găsești nici la colinde tradiționale, nici la colinde din Ardeal. E necesar să introduci cu exactitate numele interpretului și uneori și denumirea colinzii pe care o cauți.
De ce e îngrijorător? Pentru că oamenii, mulți dintre români, nu mai ascultă deloc atât de frumoasele colinde românești. Ele au fost înlocuite cu „jingle bells” și „last Christmas I gave you my heart”. Iar dacă totuși vor vrea să asculte ceva tradițional, vor primi aceste ghiveciuri de kitschoșenii pe post de colinde și le vor asculta crezând că asta e, că astea sunt colindele.
E clar că, dacă îi întrebi pe cei de 20 sau de 30 de ani despre Veta Biriș sau Sofia Vicoveanca, cei mai mulți nu vor ști cine sunt. Destul de trist. Foarte trist însă că îndepărtarea de tot ce e autentic și tradițional românesc se face treptat, dar permanent, zi cu zi, lună de lună, an de an.
Așa că să nu ne mirăm dacă peste nu foarte mulți ani, Crăciunul neo-românesc o să fie doar cu jinglăbelși și Moș Crăciun, cu multe, foarte multe cadouri inutile și cu risipă alimentară. Și nu va mai pomeni și nu va mai ști decât o mică parte din acest popor care e împins să devină doar o populație că, de fapt, Crăciunul este despre Nașterea Mântuitorului. Și că un cântec tradițional de Crăciun nu e cântat de George Michael, indiferent cât de frumoasă era vocea lui.

Nașterea Domnului, icoană

Hai să păstrăm Crăciunul așa cum l-am învățat noi de la părinți și de la bunici!

Să nu ne lăsăm păcăliți că Postul Crăciunului e doar o altă dietă sau că trebuie să povestim copilașilor strânși în jurul bradului doar despre Moș Crăciun și să nu mai pomenim că sărbătoarea Crăciunului este celebrarea Nașterii lui Isus Hristos.
Și putem să-i învățăm să cânte și „jingle bells” și „o, brad frumos!”, dar să cântăm cu ei și să le arătăm cât de frumoase sunt colindele noastre. (Iată una dintre cele mai frumoase colinde, în opinia mea. Și AICI o colindă tradițională cântată minunat de corul Madrigal, fiindcă da, poate fi cântată și altfel o colindă, dar trebuie păstrat spiritul și nu manelizată.)
Putem face asta și o să fim mulțumiți că vom duce mai departe obiceiuri, tradiții și cântece autentice românești.
Sunt și ele parte din noi, românii. Și putem fi mândri de ele.