Am stat de atâtea ori prosternată pe genunchi, cu lacrimi șiroi și cuvinte sărate, urlând și implorând un Dumnezeu care tăcea, sau cel puțin așa mi se părea mie. (De altfel, în zgomotul pe care-l făceam, n-aveam cum să-l aud.) Efectiv îl strângeam cu ușa, obligându-l prin patosul trăirilor mele să-mi dea o soluție, o […]
„Eu n-am vrut decât să reușim”, îmi auzeam vocea spartă și-nglodată-n lacrimi, lacrimi care-mi urâțeau chipul obosit. Atunci m-a străfulgerat primul gând că sunt neiubibilă la cote înalte, iar asta era cam tot ce căutasem eu, vreme-ndelungată, în tine. (Căutasem în sursă greșită. ) Semne că mă ai, că mă ai cu adevărat în sufletul […]
Măicuță bătrână cu telefon „de mână”! În ultimii ani, când boala îi răsturnase toată viața și îi putea juca o festă urâtă în orice moment, i-am cumpărat măicuții noastre telefon mobil- vlăstar al noului în mâna ei brăzdată de vârtejurile trecutului. Ca să nu ne mai răspundă, cu răsuflarea întretăiată de efort, la telefonul fix. […]
Un alt bărbat talentat care a știut să iubească, din seria celor care au avut și talent la scris. Liviu Rebreanu. Scriitorul al cărui „stil cenușiu”, lipsit de metafore, făcea epocă în realismul românesc prin ceea ce Ovid S. Crohmălniceanu numea „realismul dur, necruțător”, perfect adaptat obsesiei sale de a revela instinctualitatea ființei umane și […]
