Doar din aceste două motive credem într-o ordine sacră a lumii: pentru că vrem să ne salvăm iubirile (un suflet care nu iubește nu există) și pentru că vrem să există o justiție cosmică și o lege a ei. Într-un anume sens sunt legate căci doar inocenții pot cu adevărat iubi. Principala consecință a ”păcatului” este pierderea harului iubirii.
Trăim cu impresia unei linearități, a unei coerențe, a unei unități a ființei. Pe de altă parte doar arareori simțim că și cei din beci și cei care ies în balcon și cei care umblă ursuzi și taciturni prin sinea noastră își unifică stările, vocile și doleanțele.
„Dacă scoți la lumină ceea ce e în tine Acel ceva te va mântui. Dacă nu scoți la lumina cea ce e în tine, Acel ceva te va ucide.” (Evanghelia lui Matei) Citatul care mi-a atras atenția, parcurgând articolul despre evenimentul cosmic și spiritual de astăzi, Luna plină în Scorpion. Se pare că e un […]
Ce e interesant de remarcat este că valorile dominate ale momentului sunt prezente în discursul misogin: sub nici o formă nu auzi nimic care să țintească altceva decât profitul, satisfacția egoistă, seducția, provocarea de aparențe (înșelătoria), flatarea orgoliului, căpătuirea de un fel sau altul și, desigur, manipularea bărbatului.
