Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat.
Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.
Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului?
Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.”
Octavian Paler – „Viața pe un peron”

Baby, I’ve been waiting, I’ve been waiting night and day.

I didn’t see the time, I waited half my life away.

There were lots of invitations and I know you sent me some, but I was waiting for the miracle, for the miracle to come.

I know you really loved me. but, you see, my hands were tied.

I know it must have hurt you, it must have hurt your pride to have to stand beneath my window with your bugle and your drum, and me I’m up there waiting for the miracle, for the miracle to come.

Ah I don’t believe you’d like it, You wouldn’t like it here.

There ain’t no entertainment and the judgements are severe.

The Maestro says it’s Mozart but it sounds like bubble gum when you’re waiting for the miracle, for the miracle to come. Waiting for the miracle

There’s nothing left to do. I haven’t been this happy since the end of World War II.

Nothing left to do when you know that you’ve been taken.

Nothing left to do when you’re begging for a crumb

Nothing left to do when you’ve got to go on waiting waiting for the miracle to come. I dreamed about you, baby. It was just the other night.

Most of you was naked Ah but some of you was light. The sands of time were falling from your fingers and your thumb, and you were waiting for the miracle, for the miracle to come

Ah baby, let’s get married, we’ve been alone too long.

Let’s be alone together. Let’s see if we’re that strong. Yeah let’s do something crazy, something absolutely wrong while we’re waiting for the miracle, for the miracle to come.

Nothing left to do … When you’ve fallen on the highway and you’re lying in the rain, and they ask you how you’re doing of course you’ll say you can’t complain —

If you’re squeezed for information, that’s when you’ve got to play it dumb:

You just say you’re out there waiting for the miracle,

for the miracle to come.

Să nu uităm:

Iubirea se naște la graniță.
La acea fragilă demarcație între eu și sine, acolo unde zac latențele imponderabile ale ființei noastre, gata să se manifeste la un stimul exterior capabil să producă senzații atât de intense încât să scurtcircuiteze aparentul echilibru dintre spirit și biologie.
La granița dintre eu și celălalt, la fel de vulnerabilă precum un aliment perisabil uitat la soare. Contactul dintre două individualități naște foarte greu contopirea, pentru că nimeni nu e dispus să se piardă pe sine, iar dacă o face, cu siguranță nu va găsi în celălalt reflectarea acestei costisitoare întreprinderi. Forțele sunt aflate într-un conflict tacit, nerecunoscut, cu rare momente de împlinire, ca un fel de victorii temporare ale unei armate al cărei scop e unul singur, supraviețuirea – dar, ce să vezi, Napoleon însuși e mort de mult, și cât de mândru era!
La granița dintre uman și temporal, acolo se naște și piere iubirea, acolo unde totul se nivelează, pulverizându-se în neant.
Forme ideale de iubire nu există decât în literatură, iar cele mai frumoase povești sunt, de fapt, ilustrări ale hybrisului.
Atât de multe granițe, la fel de mult zbucium, iar cu cât efortul de a le transgresa e mai intens, cu atât sentimentul ieșirii la liman (oricare ar fi el) e mai profund amar.
Suntem ființe destinate victoriilor temporare, efemere. În fața iubirii și a morții, după cum spunea Camil Petrescu, suntem autentici, dar încă trecători.
Nimic nou pe frontul de vest, nu-i așa, pentru că ne pricepem al naibii de bine să construim imperii în cenușa dinastiilor îngropate, cu temple în care ne închinăm la zei falși, croiți din mucava.
Nu trebuie să fim, însă, pesimiști, ci doar lucizi.

Citiți și despre Audrey Hepburn