Oroarea față de moarte și suferință și îmbătrânire poate fi trăită ea însăși maladiv și deviant. Există un mod sănătos de a ne raporta la ele și unul bolnav și pervers. Cel sănătos este acceptarea. Cel maladiv e negarea, încercarea de a îngropa realitatea în iluzie. Cât să tragi de tinerețe și de ce? Sigur, […]
De ce ai tăcut cel mai frumos din lume M-am întors la locul faptei Acolo unde te-am iubit acum atâţia ani Când m-ai învăţat tăcerea, marea După ce am aflat că m-ai uitat Dar nu pentru că ai vrut Ci pentru că n-ai mai putut Să te potriveşti cu lumea, cu viaţa, Iar această suspendare […]
Timpul, ca entitate multiplicată în spaţii şi forme, atrage în „marea lui trecere” senzaţii, utopii şi fapte, care nu fac altceva decât să contribuie la disproporţia timpului relativ, atât de familiar individului uman prin construirea gramaticală a unei perspective mensurabile: trecutul, prezentul şi viitorul. În literatură, timpul a constituit punct de plecare în diverse analize […]
Visul unei nopți de iarnă Nichita Stănescu Apărea în stele dinţate chipul tău de atunci, numai contur. Nopţile mele, în nopţile mele. Stam lungit pe zăpadă, privirea îmi hoinărea printre cetini, în jur, Şi nu mi-era frig. Dimpotrivă, abuream tot ca o pâine albă. Stelele mă priveau curioase. O, tu, carne a mea, visătoare, o, […]
