Suflet în devenire, revizuind mereu în ritmul unei ciudate interiorizări condiția umană supusă destinului, poetul Octavian Goga își croiește poezia ca o „evocare a țării originare”. Asumând condiția spirituală a poporului român, zugrăvește Universuri unde se trădează preocuparea pentru primordial, pentru adevăratele esențe. Prin cuvinte reușește să se întoarcă la instanțele prime, la acel „mume” […]
„Colinde, colinde!” – Mihai Eminescu Colinde, colinde!E vremea colindelorCăci gheața se’ntindeAsemeni oglinzilor.Și tremură braziiMișcând ramureleleCăci noaptea de azi-iCând scântee stelele. Se bucur copiiCopiii și feteleDe dragul MarieiÎși pieptenă pletele,De dragul MariiiȘ’a MântuitoruluiLucește pe ceruriO stea călătorului… „Colindătorii” – George Coşbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lânga mama stândDe mult uitarăm […]
