fără urmă de ezitare
în liniștea asta se-aude galopul nisipului fără cal gurile înșelătoarelor anemone cerșind sarea tăcerii-nciudate când între mâinile mele și ieri se taie, e-o țandără-n cordonul...
pesemne fericirea
Pesemne că fericirea e plaja aceea albă, al cărei nisip îl mărunțeşte în atomi visători valul imaginației tale inocente până la pragul durerii devine atât...
tu mi-ai rămas
Doar tu mi-ai rămas valul din urmă uriaș mă cobori și rotund îmi ridici zidire de spumă arcuit, pe buza de sus, îți stă așa...
Nisipul pașilor ei (euritmie)
Nisipul pașilor ei nu va trebui să-ți amintești fragmente pierdute pielea ei și mirosul ierbii în care te-ai culcat culoarea uitată a ochilor în soarele...