Doar tu mi-ai rămas
valul din urmă
uriaș mă cobori și rotund
îmi ridici zidire de spumă
arcuit, pe buza de sus, îți stă așa bine
să ai o inimă, în loc de gură.

Mușchiul încercănat din coral
știe să țină amintirile suple, frumoase,
puse mereu pe fugă
cu genunchii la piept.

Uite, mi-a rămas
și nisipul, strecurat, într-o rugă.

foto tumblr.com

Citește și Improbabila iubire