Mama este…

În primul rând, să ne definim scopul, intențiile și termenii. Nu facem reclamă la carte, ci doar câteva observații (de bun simț) care ar putea aduce un pic de lumină (în plus; pentru cei grăbiți) asupra unei cărți intrate în câteva zile în Cartea recordurilor pentru cel mai mare volum de vânzări la nivel mondial. Cartea Prințului Harry, mezinul familiei regale britanice, a făcut epocă, iar o (mare) parte din merite i se datorează lui J. R. Moehringer, așa numit ”ghost writer”, care a scris opera (la propriu și la figurat). El este cel care a prelucrat amintirile, trăirile, frustrările, emoțiile prințului într-un asemenea fel încât le-a transformat în materie epică incitantă, demnă de recomandat mai departe (ccea ce facem și noi). Am citit și varianta originală, și cea tradusă (impecabil) în românește, așa că ne putem exprima un punct de vedere și putem spune că această carte chiar merită citită. Nu este doar o incursiune în sufletul unui individ (memoriile sunt un gen extrem de frecventat în ultima perioadă), al unei persoane care face parte dintr-o dinastie de o asemenea valoare precum cea britanică, dezvăluind culisele intangibile pentru muritorii de rând, dar, pe lângă toate acestea, e o scriere care atrage prin stilul ei, deopotrivă familiar și sensibil marcat stilistic în același timp.

Veți regăsi multe figuri cunoscute în cartea asta, așa cum e firesc, dar niciuna nu are parte de strălucirea și emoția cu care e învăluită figura Dianei, mama prințului Harry, în portretul căreia se regăsesc, probabil, imaginile sublimate ale tuturor mamelor care trăiesc în memoria celor care au participat la scrierea ei (și nu sunt puțini, nu-i așa?).

Sper că acest fragment o să vă trezească interesul și o să vă convingă că veți avea o lectură de calitate, dacă porniți la drum fără prejudecăți și fără impresii false despre persoanele/personajele din ea.

Multe se pot spune, dar trebuie să vedem întotdeauna ce se ascunde dincolo de pagini și cuvinte: istoria unei familii, a unor cupluri celebre care și-au rânduit viața prea puțin după plăceri și mai mult după rigori exterioare, povestea unui bărbat îndrăgostit de mama sa pe care a divinizat-o, de soția care l-a sustras din cercul îngust al unei existențe princiare limitate, dar și de frustrarea de a fi crescut, trăit și rămas în umbra celorlalți bărbați din familie drept ”rezervă”. Știți, desigur, de ce obsesia aceasta: pentru că asta este el în contextul familiei regale, o ”rezervă”, pentru că titlul de rege îi va reveni lui William, primul născut.

Și pentru că mâine-poimâine va fi luna iubirii de mamă, v-am lăsat și câteva din gândurile unor personalități care ne-au impresionat de-a lungul timpului pentru autenticitatea trăirii în această ecuație parentală.

”Deși mama a fost o prințesă cu nume de zeiță, ambele titluri au părut dintotdeauna slabe și nepotrivite. Lumea o compara adesea cu diverse personalități și sfinți, de la Nelson Mandela până la Maica Tereza și Ioana d’Arc, dar aceste comparații, deși măgulitoare și afectuoase, erau departe de realitate. Cea mai cunoscută femeie de pe planetă, una dintre cele mai iubite,
mama era pur și simplu de nedescris, acesta e purul adevăr…. Cea mai cunoscută femeie de pe planetă, una dintre cele mai iubite, mama era pur și simplu de nedescris, acesta e purul adevăr. Și totuși… cum putea o persoană aflată dincolo de limbajul cotidian să rămână atât de reală, o prezență atât de palpabilă și extraordinar de vie în mintea mea? Cum era posibil să o văd la fel de limpede ca pe lebăda ce se îndrepta spre mine pe lacul indigo? Cum de puteam să o aud râzând la fel de puternic precum trilurile păsărilor din copacii încă golași? Sunt multe lucruri de care nu îmi amintesc, și fiindcă eram foarte mic atunci când a murit, dar miracolul cel mai mare e că îmi amintesc atâtea altele. Zâmbetul ei irezistibil, ochii vulnerabili, dragostea ei copilărească pentru filme, muzică, haine și dulciuri  – și pentru noi. O, cât ne-a iubit pe fratele meu și pe mine! „Obsesiv“, i-a mărturisit ea odată unui reporter. Ei bine, mami… și noi la fel. 

Poate că era omniprezentă tocmai din același motiv pentru care era indescifrabilă și – fiindcă era luminoasă, o lumină pură și strălucitoare, și cum poți descrie realmente lumina? Până și lui Einstein i-a fost greu să o facă. De curând, astronomii și-au repoziționat cele mai mari telescoape, le-au orientat spre un crâmpei din cosmos și au izbutit să întrezărească o sferă  extraordinară, pe care au numit-o Earendel, numele Luceafărului-de-Dimineață în engleza  veche. Aflată la o distanță de miliarde de kilometri și probabil dispărută de mult, Earendel e și mai aproape în timp de Big Bang, de momentul Creației, decât de Calea-Lactee, și cu toate acestea rămâne cumva încă vizibilă pentru ochii muritorilor, fiindcă e deosebit de strălucitoare și de orbitoare.

Așa a fost mama. De aceea o vedeam și o simțeam mereu, și în special în acea după-amiază de aprilie, la Frogmore. De aceea, dar și pentru că-i duceam mai departe moștenirea. Venisem în parcul Frogmore fiindcă-mi doream pace. Mi-o doream mai mult decât orice altceva. Mi-o doream de dragul familiei mele și pentru mine, dar și de dragul ei.

Oamenii uită cât de mult a luptat mama pentru pace. A înconjurat planeta de multe ori, a traversat câmpuri minate, a strâns în brațe bolnavi de SIDA, a consolat orfani de război, străduindu-se în permanență să ofere pacea cuiva, undeva, știam cu câtă disperare și-ar fi dorit – ba nu, chiar și-a dorit – să fie pace între fiii ei, precum și între noi doi și tata. Și în sânul întregii familii. ”
Prințul HARRY, ”Rezervă/Spare” – cartea, publicată de editura Nemira, poate fi achiziționată de AICI.

„Când ești mamă, nu ești niciodată cu adevărat singură în gândurile tale. O mamă trebuie întotdeauna să se gândească de 2 ori: o dată pentru ea și o dată pentru copilul ei.”  Sophia Loren

*****

„Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui copil și a îngâna cuvinte dulci fără nici un sens. Iar sărutul lor capătă un sens deplin într-o lume dezolantă.” Elizabeth Barrett Browning

*****

„Mama a fost cel mai bun profesor al meu, un profesor plin de dragoste, compasiune și lipsit de frică. Dacă dragostea este dulce ca o floare, atunci mama este acea dulce floare a iubirii.” Stevie Wonder

*****

”O mamă adevărată este emoțională, dar tare ca o piatră. Obosită, dar întotdeauna mergând înainte. Îngrijorată, dar mereu plină de speranță. Fără răbdare dar în același timp răbdătoare. Depășită de situație dar niciodată cedând. Extraordinară, deși mereu în dubiu. Minunată, chiar dacă e mereu un haos. Cea care făurește vieți în fiecare zi.” Rachel Martin

*****

”Dragostea unei mame pentru copilul ei nu se compară cu nimic de pe lumea asta. Nu cunoaște legi, milă și strivește tot ce-i stă în cale.”  Agatha Christie

*****

”Mama este cel mai apropiat prieten pe care îl avem atunci când încercările, grele și surprinzătoare, cad asupra noastră; când nenorocirile iau locul prosperității; când prietenii care s-au bucurat alături de noi, în momentele strălucirii noastre, ne părăsesc în clipa în care problemele ne copleșesc, numai ea rămâne lângă noi și se străduiește prin bunătatea sfaturilor și învățămintelor ei să risipească norii întunecați, făcând ca pacea să se reîntoarcă în inimile noastre.” Washington Irving

….

Imaginile au rol pur ilustrativ!

P.S.Și tu poți scrie pe Bel-esprit.ro.

Bel Esprit