Pe Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939 – 2 septembrie 2002) am descoperit-o în liceu, în vremea aceea în care lectura se făcea încă la cald, cu cartea în mână și cu o puternică motivație de a învăța orice, oricând, oricum…
Țin minte că am cumpărat aproape toate romanele ei într-un timp relativ scurt, pentru că le devoram de la prima pagină la ultima cu o plăcere indicibilă, lăsând la o parte orice altă preocupare – ”Moartea semnează indescifrabil”, ”Enigmă la mansardă”, ”Crimă prin mica publicitate”, ”Necunoscuta din congelator” sunt doar câteva titluri pe care mi le amintesc cu precizie din opera celei care, pe drept cuvânt, a fost considerată o „Agatha Christie* a literaturii noastre”.
“Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii credincios ție însuți. Și atât timp cât nu deranjezi pe nimeni, nu văd de ce nu ți-ai consuma bucuriile la lumina zilei.
Abia când le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii.”
Aceasta pentru că scriitoarea impunea un stil într-o perioadă în care literatura română era aproape sufocată de miasmele nocive ale comunismului și o făcea cu o înzestrare extraordinară: în toate cele peste 35 de romane a construit o lume în care lupta pentru adevăr și justiție se consuma într-o atmosferă plină de un umor tonic, capabil să întrețină buna dispoziție și după lectura propriu-zisă, iar acțiunea, dinamică până la ultimele rânduri, era turnată într-o scriitură robustă, îndrăzneață, din care nu lipseau mici picanterii stilistice care i-au dat o savoare inconfundabilă.
“Într-o capcană pot cădea doi sau unul singur şi nu totdeauna acela pentru care a fost pregătită.”
Sursă foto: ro.pinterest.com
„Unde mă aflu?”
A fost prima întrebare pe care mi-am pus-o când, deschizând ochii, m-am pomenit într-o încăpere străină. Apoi mi-am amintit. După şaisprezece ore de drum anevoios, ploaie şi vânt, ajunsesem în sfârşit la cabana”Dor de munte”. O ţuică băută pe nerăsuflate, câţiva bărbaţi la una dintre mese, un cabanier excesiv de amabil, odaia, focul din sobă duduind îmbietor şi dorinţa legitimă de-a dormi două săptămâni fără întrerupere. Eram în concediu. Ploaia continua să cadă monotonă şi tristă. Aplecându-mă să-mi iau ţigările, privirea mi-a fost atrasă de un plic alb, obişnuit, strecurat pe sub uşă în timp ce dormeam. Curios, l-am ridicat. Spre surprinderea mea, cu litere voit deformate (probabil scrise cu mâna stângă), cineva mi se adresa:
„Domniei sale, domnului căpitan de miliţie, Ştefan Anghel”.
Am parcurs conţinutul scrisorii, câteva rânduri cu aceleaşi caracteristici grafologice:
„După cum desigur aţi observat, plouă de câteva ceasuri. Asta înseamnă că drumul spre cabană a devenit impracticabil. Mai înseamnă că, volens- nolens, suntem, cum s-ar spune, izolaţi de restul muritorilor. Ca să nu vă plictisiţi, îmi permit să vă ofer o şaradă. Cineva din grupul nostru îşi va lua curând adio de la cele pământeşti. Datorită mie! Vreau să realizez o crimă care nu va fi supusă niciodată rigorilor legii. Încercaţi să mă împiedicaţi! P.S. Nu vă pierdeţi timpul cu deducţii grafologice”.
Ce glumă tâmpită! Ştiam că pe munte se fac cele mai stupide farse şi totuşi. Ploaia se izbea de geam. Mi se părea că „Dor de munte” plânge.
(Moartea semnează indescifrabil, cap. Anonima)
*Remember Agatha Christie
Agatha Christie (15 septembrie 1890 – 12 ianuarie 1976), cunoscută întregii lumi prin genul literaturii polițiste pe care a reprezentat-o strălucit, a fost numită de către Guinness Book of World Records drept unul dintre cei mai bine vânduți scriitori al tuturor timpurilor. Poate că doar William Shakespeare i-a făcut concurență, la alt nivel. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele corporației Walt Disney Productions.Cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume, scriitoarea având un palmares impresionant: a publicat 80 de romane și nuvele, precum și 19 piese de teatru, traduse și acestea în peste 70 de limbi. Scrierile sale au fost o sursă de inspirație pentru multe filme celebre, culminând cu adaptarea cinematografică omonimă a romanului ”Death on the Nile” din 2022.
Agatha Christie (sursă foto: ro.pinterest.com)
„De la Lucreţia Borgia încoace sunt singura femeie care a ucis cei mai mulţi oameni; cu maşina de scris.” „M-am bucurat foarte mult de cea de-a doua tinereţe. Descoperi în mod subit, la varsta de 50 de ani, că o noua viaţă se deschide în faţa ta. „Găsesc ideile romanelor mele detective în timp ce spăl vesela. Aceasta este o ocupație atât de stupidă, încât îți vine inevitabil gândul la o crimă.” „Astăzi este prea mare avântul de a-i atribui lui Dumnezeu relele pe care omul şi le face singur.” „Femeia care vrea să fie atractivă şi la şaptezeci de ani, trebuie să înceapă de la 17 ani.” „Nu mi-au plăcut niciodată ziariştii. În cărţile mele i-am lăsat pe toţi să moară.” „În general, sfaturile bune nu sunt luate în considerare, dar acesta nu este un motiv pentru a nu le mai da.”„Răul făcut de un om trăieşte de multe ori mai mult decât el.”Citiți și „Dragoste netrezită și femei cuminți…”
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
