Mi-aș fi dorit să mă așez pe buza prăpastiei, admirând verdele iubitor de căldură și viață ce se așternea ca o mare liniștită la picioarele mele, și să-mi urlu în tăcere durerea. Nu-mi trebuia mult, o clipă cât o veșnicie ar fi fost de ajuns să dau frâu liber vârtejului de suferință pe care-l reprimam […]
Tu, suflet avid și însetat, de ce fugi de supremul sentiment? Tu, sătul de nopți însingurate, de ce fugi de căldura brațelor mele? Tu, suflet inimos, de ce fugi de candoarea inimii mele? De ce fugi de iubire? Iubirea uneori doare, dezamăgește, împietrește, destabilizează. Creează abisuri atât de adânci încât niciodată nu crezi că le […]
Minciuna are picioare scurte, dar încrederea înșelată? Priveam absentă pe geam la vremea fumurie ce se prefigura în zorii unei noi zile, la fel ca sufletul meu gri, depărtat, înstrăinat de tot ce știa și simțea. Priveam vremea de afară și sufletul meu care era unul complet diferit de cum îl construisem în ani de […]
După ce trece dorul, ce mai rămâne? Gânduri, idei, reflexii, cugetări. După ce secătuiește un om de tot ce are el mai de valoare și mai de preț în sufletul său, după ce îi ucide mișelește visele și speranțele, ce mai rămâne? Îi rămâne liniștea. Îi rămâne bucuria că s-a întâmplat. Îi rămân miile de […]
