Undeva, cândva… Maria Merope Visez o casă mică, din timpuri de lut pe deal, unde-i nesfârşit firul de iarbă să văd soarele răsărind şi să-l salut în juru-i grădina trezindu-se – salbă şi-un şir de mesteceni suindu-le scut. Să-mi cânte cocoşii ceaslov săptămânii prin meri, bruiaţi doar de trei coţofene mov, liliacul să dea umbra […]
Ori de câte ori se îndrăgostesc doi oameni, de fapt sunt patru: iubitul, iubita și imaginile lor despre celălalt . Primii doi sunt reali, iar ultimele două sunt simple vise, fantezii care prind viață numai datorită celor doi, care le proiectează. Mai devreme sau mai târziu, când visul se spulberă, imaginile dispar și rămân numai […]
Eram într-o sală mare, slab luminată. Afară era întuneric. În jurul sălii o mulțime de oameni stătea în semicerc, pe jos, pe scaune, fiecare pe unde a apucat sau pe unde și-a dorit să se așeze. Eu stăteam pe un scaun cu spătar, în stânga mea o tipă, în dreapta mea tot o tipă. Eram […]
Când ai încetat să mai înțelegi? Dar când am ales să nu (mai) accept? Când îmi construiam cu încăpățânare și abnegație cel mai frumos vis pe care mintea, gândul și voința îl putea crea? Când oare pe coada unei stele căzătoare și-au dat întâlnire iubirea și altruismul? Ne este dat la naștere o minte, un […]
