În vis, o babă îmi dă târcoale și-n bobi
de piper expandat
se face că
după ce-ai fost alungat din paradis,
mai bine zis, ești marele evadat
m-ai lăsat pradă gândului
și el m-a înțepat cu tălpile-n frunte
cu dinții lungi
ca niște cuie
întrebătoare femeie nufăr, nasture alb
ce se descheie
vălătucești pe-un cerc de inimă dat
de-a dura prin galaxii
lunatic să circumscrii
solarul bărbat.
foto tumblr.com
Citește și Nespuse
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
