Într-o lume în care cei pe care i-am iubit n-ar fi existat, mi-ar fi fost absolut indiferentă moartea. Nu vreau să fiu eternă. Tocmai de aceea doar îndrăgostita din mine are nevoie de credință. Doar ființa erotică vrea să fie veșnică pentru că erosul e viață. Fără el m-aș sinucide probabil.
Așa se pierd, de fapt, toate religiile, prin instigarea la ură. E atât de evident că Dumnezeu nu poate incita la ură…
Trăitul în planul rațiunii șubrezește orice credință, ea nu e imposibilă, dar e dificilă, ca mersul pe sârmă. A crede înseamnă a trăi în tensiune. Sârma e întinsă peste prăpastia dintre cele două lumi.
Un nou dialog despre nihilism, credință, scepticism. Andra: Auzim destul de des întrebarea: este legitim să credem ceva fără dovezi? Ilinca: Aici e o problemă de exprimare. Nu are nici un sens să mai credem în ceva ce poate fi cunoscut. Dovada este probă de cunoaștere. Nu cred că plouă când văd că toarnă cu […]
