Trăiesc într-o uniformă care îmi impune restricții și inhibiții emoținale și o neutralitate de gen care mă strivește. Vreau să îmi schimb genul. Nu mai vreau să fiu PERSOANĂ, vreau să fiu FEMEIE. În mediile în care sunt captivă, genul feminin e prohibit. S-a ajuns destul de departe cu ”deconstrucția” naturii umane sub pretext că sunt deconstruite clișee culturale.
Dacă o individă nefeminină nu e bărbat, nici un ins nemasculin nu e femeie.
Eventual, în limbile în care există genuri gramaticale putem folosi expresii precum: doamna bărbată și domnul femel deși, just este doar doamna nefeminină și domnul nemasculin.
Dacă ținem la rigoare.
Psihologia feministei radicale întrunește simptomatic accente paranoice, mania persecuției, o obsesie patologică pentru imagine și un narcisism desfrânat.
Ne aflăm toți pe intervalul dintre bărbat și femeie mental, moral, emoțional. Dar nu suntem constant un gen, nici măcar unul hibrid. Feminitatea și masculinitatea nu sunt trăsături autonome și individuale asemeni sensibilității, inteligenței sau altor atribute caracteriale. Nu poți fi feminină singură în codru. Adică poți desigur și chiar ești – felul în care […]
