Are dreptate: „Viaţa e aşteptarea dintre un examen şi altul.”
Sergio Leone (n. 3 ianuarie 1929, Roma – d. 30 aprilie 1989, Roma), unul dintre cei mai cunoscuți regizori de film italieni.
Leone este celebru pentru filmele sale western, cunoscute drept spaghetti western (datorită țării de origine), precum și pentru stilul său de a alătura scene filmate în prim-planuri extreme cu altele filmate la distanță, ca de exemplu prima scenă din filmul „The Good, the Bad and the Ugly” (în română, Bunul, răul și urâtul) din 1966.
*****
Picasso încheie relația cu Dora Maar în anul 1946. Se mută în sudul Franței împreună cu tânăra pictoriță Françoise Gilot, având cu ea o legătură care începuse în urmă cu trei ani. Începând cu 1948, artistul se consacră sculpturii, litografiei și ceramicii. În 1949 se naște fiica lor, Paloma.
În anul 1953 se desparte de Françoise, retrăgându-se din partidul comunist și începe o poveste de dragoste cu Jacqueline Roque, o tânără de 26 de ani. Se vor căsători în 1961, iar în 1963 se va deschide Muzeul Picasso (Barcelona).
*****
Pe 30 aprilie, de Ziua Internațională a Jazz-ului, omenirea trebuie să îmbrățișeze credința că arta poate schimba destine, în condițiile în care este lăsată să pătrundă cât mai adânc în sufletul și în conștiința noastră, pentru că doar acolo, în profunzime, găsește acel teren prielnic marilor schimbări…
Ziua Internațională a Jazzului este o zi internațională declarată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură în 2011 „pentru a evidenția jazz-ul și rolul său diplomatic de a uni oamenii din toate colțurile globului.” Se sărbătorește anual pe 30 aprilie. Ideea a venit de la pianistul de jazz și ambasadorul de bunăvoință UNESCO, Herbie Hancock. Ziua Jazzului este prezidată de Hancock și de directorul general UNESCO. Sărbătoarea este recunoscută, atât în calendarele UNESCO, cât și ale Națiunilor Unite.
Lectură cu sens, AICI.
*****
„Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase şi realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câţiva încăpăţânaţi, eroi, sfinţi şi artişti care, în vieţile şi operele lor, ating bucăţi din Absolut, care ne ajută să suportăm realităţile dezgustătoare.„
Ernesto Sábato (n. 24 iunie 1911 – d. 30 aprilie 2011) a fost un prozator și romancier latino-american.
La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic” e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze”, „trădând” cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.
Și-a susținut doctoratul în fizică, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști. În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.
*****
IN MEMORIAM …
„Dansatorii sunt instrumente, un fel de pian la care interpretează coreograful.” (George Balanchine)
George Balanchine (22 ianuarie 1904 – 30 aprilie 1983) a fost un coreograf american, unul dintre cei mai influenți coreografi din secolul al XX-lea. Considerat „părintele” baletului american, el a cofondat New York City Ballet și a rămas directorul său artistic mai mult de 35 de ani. Coreografia sa este caracterizată printr-un balet fără o linie de poveste, cu costume și decor minimal, interpretate pe muzică clasică și neoclasică.
*****
Cine n-a citit cărțile lui cel puțin o dată?
„Supărător este faptul că astăzi nu mai ai nicio posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură.”
spunea, cu dreptate,
Jaroslav Hašek (cehă ˈJaroslaf ˈHaʃɛk; 30 aprilie, 1883 – 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, umorist și un anarhist socialist ceh, cunoscut, în special, pentru romanul său „Peripețiile bravului soldat Švejk”, o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri.
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 30 APRILIE …
La 30 aprilie 1988, o cântăreață canadiană necunoscută, Celine Dion, câștiga pentru Elveția concursul Eurovision. Piesa ei „Ne partez pas sans moi” bate Regatul Unit cu un singur punct. Succesul o încurajează să învețe limba engleză, iar doi ani mai târziu, al cincisprezecelea album de studio, Unison (1990), ajunge pe locul 4 în topul american. Celine va deveni una dintre cele mai de succes cântărețe din lume – cel mai mare succes al său, „My Heart Will Go On” din 1997, s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare.
*****
E Ziua Olandei, țara morilor de vânt și a lalelelor, a porturilor colorate și a vânturilor…
Țările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân; denumite neoficial Olanda) sunt o monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei, în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei. Țările de Jos, împreună cu câteva colonii de peste mări, formează Regatul Țărilor de Jos.
*****
În 30 aprilie 1857, s-a introdus la Bucureşti iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant, capitala Ţării Româneşti fiind primul oraş din lume luminat astfel.
*****
În 1789, pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, New York, George Washington depune jurământul, devenind astfel primul președinte al Statelor Unite.
„Fii amabil cu toţi, dar prietenos cu puţini. Iar cei puţini să-ţi dovedească înainte de a le oferi încredere.”, obișnuia să spună.
George Washington este și cel care lansează, cu acest prilej, tradiția discursului inaugural rostit de președintele SUA în cadrul ceremoniei de învestire.
Având în varianta inițială nu mai puțin de 73 de pagini, discursul rostit de Washington pe 30 aprilie 1789 a fost în cele din urmă redus la 8 pagini, președintele stabilind, cu acest prilej, primele reguli cu privire la discursul inaugural. Washington a concluzionat că durata discursului trebuia să fie în jur de 20 de minute și că trebuie menționate teme precum rolul Providenței în evoluția națiunii americane, libertatea și unitatea poporului american și glorificarea sistemului autonom de guvernare al Statelor Unite.
*****
1844: Alexandru Ioan Cuza s–a căsătorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza, femeie cu un caracter nobil, cunoscută pentru acțiunile sale de caritate față de cei săraci.
Cu acest prilej, Cuza a refuzat să primească țiganii robi trecuți în lista dotală a soției, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, de dezrobire a țiganilor.