Scrisorile de dragoste sunt, în genul confesiunii, documentele cu cel mai mare grad de autenticitate, pentru că sunt izvorâte din expresia directă a unei stări-limită, relevabilă nu numai la nivelul conștiinței, cât mai ales al afectului. Cred că femeile sunt superioare bărbaților în a-și etala sentimentele, fără prejudecăți și fără orgoliu, și totodată capabile să creadă că sinceritatea lor netrucată de artificii stilistice le-ar putea atrage vreun avantaj din partea celor cărora își dedică scrisul. Romantism, idealism și talent, aceasta este demonstrația pe care o face scrisoarea semnată de George Sand către Michel de Bourges, pe care am transcris-o din romanul lui A. Maurois, ”Lelia sau Viața lui George Sand.”
„Ah! Dacă ai trăi lângă mine, atunci când boala îți amorțește sufletul, ai dormi cel puțin pe sânul meu! Amorul meu mereu treaz l-ar primi pe al tău ca pe un lucru dat în păstrare pe care să ți-l înapoieze când te trezești. Nu te-aș chinui ca să-ți amintesc că trebuie să mă iubești. Te-aș lăsa să uiți acest lucru, pentru că odihna ta ar fi dulce lângă mine și pentru că aș ști să izgonesc neantul, când ar veni să-și ceară prada…

Iubirea mea e mereu aplecată asupra ta, ca o salcie deasupra apelor care-i sunt dragi, iar visul meu cel mai gingaș, când mă las în voia speranței amăgitoare de a trăi în preajma ta, este acela de a-mi închipui cum am să te îngrijesc când vei fi bătrân și slab! Deliciile amorului nu sunt numai în ceasurile grăbite și fierbinți care-ți duc sufletul în cer; ele sunt și în duioșia stăruitoare și nevinovată a intimității…

Să fiu alături de tine în fiecare zi; să-ți ghicesc cele mai neînsemnate gânduri; să te încălzesc în brațele mele când adormi seara, calm, cufundat ușor în somn; să alung furtuna simțurilor tale, ca s-o împiedic să-ți zdrobească ființa, și, la vârsta la care nu ne vor mai ține puterile, să-ți fac din amorul meu o pernă atât de dulce, un culcuș atât de sigur, o noapte atât de mută, atât de călduță și de liniștită, încât gândul la mormântul ce ne-ar uni în curând ar fi o imagine lipsită de groază și de dezgust! Iată gândurile pe care le nutresc ca despăgubire pentru o viață întreagă de strădanii fără folos, de griji fără entuziasm, pe care am îndurat-o multă vreme.”

George Sand către Michel de Bourges

(Scrisoare publicată în Revue illustrée, 1 noiembrie 1890, pp.291-292)

Citiți și Mari iubiri: George Sand și Alfred de Musset

Și filmul, o capodoperă a cinematografiei universale:

https://www.cinemagia.ro/…/les-enfants-du-siecle-amantii-s…/