„Celebritatea nu este cel mai simpatic fel în care poţi trăi.” (Jude Law)
Născut și crescut la Londra, David Jude Heyworth Law (29 decembrie 1972) a început să joace în teatru. După câteva roluri mici în filme de lung metraj, Law a câștigat recunoaștere pentru rolul din ‘The Talented Mr. Ripley’ (1999) al lui Anthony Minghella, pentru care a câștigat Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar și a fost nominalizat la un Oscar.
Au urmat roluri de succes în ‘Enemy at the Gates’ (2001), ‘Inteligența artificială’ (2001) și Road to Perdition (2002). El a continuat să câștige laude pentru rolurile din ‘Cold Mountain’ (2003), drama ‘Closer’ (2004) și comedia romantică ‘The Holiday’ (2006), câștigând nominalizări la premiile Oscar și BAFTA pentru prima dintre acestea.

Jude Law

Law l-a interpretat pe Dr. Watson în ‘Sherlock Holmes’ (2009) și ‘Sherlock Holmes: A Game of Shadows’ (2011), tânărul Albus Dumbledore în ‘Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald’ (2018) și Yon-Rogg în ‘Captain Marvel’ (2019). Celelalte roluri importante ale sale au fost în ‘Contagion’ (2011), ‘Hugo’ (2011), ‘Side Effects’ (2013), ‘The Grand Budapest Hotel’ (2014) și ‘Spy'(2015).
Law a avut, de asemenea, o carieră împlinită pe scenă, jucând în mai multe producții de pe West End și Broadway, cum ar fi ‘Les Parents terribles’ în 1995, ‘Hamlet’ în 2010 și ‘Anna Christie’ în 2011.
*
SĂRBĂTORITUL ZILEI … 🎂🥂
„Uneori, o mică dezamăgire în dragoste este o lecţie, şi cel mai bun lucru este să înveţi, pur şi simplu, această lecţie.” (Jon Voight)
Tatăl actriței Angelina Jolie și a actorului James Haven, Jon Voight (29 decembrie 1938) este un actor american. Și-a început cariera la sfârșitul anilor ’60 cu rolul lui Joe Buck, un gigolo în ‘Midnight Cowboy’ (1969). În anii ’70, a devenit vedetă la Hollywood cu interpretările sale: un om de afaceri amestecat cu crimă în ‘Deliverance’ (1972), un veteran paraplegic al Vietnamului în ‘Coming Home’ (1978), și un fost campion de box în The Champ (1979).
Prezența sa pe platourile de filmarea devenit redusă în anii ’80 și începutul anilor ’90, deși a câștigat un premiu Globul de Aur și a fost nominalizat la un premiu al Academiei pentru interpretarea sa ca hoțul nemiloas Oscar „Manny” Manheim din ‘Runaway Train’ (1985). Voight a revenit la Hollywood la mijlocul anilor ’90, jucând în epica criminală a lui Michael Mann ‘Heat’ (1995), alături de Robert De Niro și Al Pacino. El l-a interpretat pe Jim Phelps în ‘Mission: Impossible’ (1996), un agent NSA corupt în ‘Enemy of the State’ (1998) și pe avocatul fără scrupule Leo F. Drummond în ‘The Rainmaker’ (1997), de Francis Ford Coppola, care i-a adus o nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Jon Voight

Voight a interpretat roluri biografice apreciate de critici în anii 2000, apărând ca scenarist sportiv Howard Cosell în ‘Ali’ (2001), ofițerul nazist Jürgen Stroop în ‘Uprising’ (2001), ca Franklin D. Roosevelt în ‘Pearl Harbor’ (2001) și ca Papa Ioan Paul al II-lea în miniseria omonimă (2005).
Voight este câștigătorul unui premiu Oscar, din patru nominalizări. De asemenea, a câștigat patru premii Globul de Aur și a fost nominalizat la unsprezece. La 21 noiembrie 2019, i s-a acordat Medalia Națională a Artelor.
*
IN MEMORIAM … 🥀🕯️
” O carte citită de o mie de oameni diferiți reprezintă o mie de cărți diferite.” (Andrei Tarkovsky)
Regizorul, scenaristul și teoretician al filmului rus Andrei Arsenievici Tarkovski (4 aprilie 1932 – 29 decembrie 1986) a murit de cancer la Paris la 29 decembrie 1986. Ceremonia sa de înmormântare a avut loc la Catedrala Alexandru Nevski. A fost înmormântat la 3 ianuarie 1987 în cimitirul rus din Sainte-Geneviève-des-Bois, în Franța. Inscripția de pe piatra sa funerară, care a fost ridicată în 1994, a fost concepută de soția lui Tarkovsky, Larisa: „Omul care l-a văzut pe Înger”.

Andrei Tarkovsky

Este considerat drept unul dintre cei mai mari și mai influenți regizori din cinematografia rusă și mondială. Filmele sale au explorat teme spirituale și metafizice și sunt remarcate pentru ritmul lor lent și filmările lungi, imaginile vizuale de vis și preocuparea pentru natură și memorie.
Tarkovsky a regizat primele cinci lungmetraje în Uniunea Sovietică: Copilăria lui Ivan (1962), Andrei Rubliov (1966), Solaris (1972), Oglinda (1975) și Călăuza (1979), filmele sale din această perioadă sunt clasate printre cele mai bune făcute vreodată.
După ani de conflict de creație cu autoritățile cinematografice de stat, Tarkovsky a părăsit țara în 1979 și a realizat ultimele sale două filme în străinătate: Nostalgia (1983) și Sacrificiul (1986) au fost produse în Italia și, respectiv, Suedia. În 1986, a publicat și o carte despre cinema și artă intitulată Sculpting in Time.
Tarkovski a primit mai multe premii la Festivalul de Film de la Cannes de-a lungul carierei sale (inclusiv premiul FIPRESCI, Premiul Juriului Ecumenic și Grand Prix Spécial du Jury) și câștigător al premiului Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția pentru film de debut Copilăria lui Ivan. În 1990, i s-a acordat postum prestigiosul Premiu Lenin al Uniunii Sovietice. Trei dintre filmele sale – Andrei Rubliov, Mirror și Călăuza – au fost prezentate, în sondajul Sight & Sound din 2012, printre cele mai bune 100 de filme din toate timpurile.
*
”Orice copil din lume care joacă fotbal vrea să fie Pelé. Am o mare responsabilitate în a arăta nu numai cum trebuie să fie un jucător de fotbal, ci şi cum trebuie să fie un om.”

Pele, cel mai mare jucator de fotbal din toate timpurile

#RIP, cel mai mare jucător din toate timpurile! S-a stins în seara zilei de 29 decembrie 2022 Edson Arantes do Nascimento, cunoscut ca Pelé, (n. ,Três Corações, Minas Gerais, Brazilia – d. , Morumbi District⁠, São Paulo, Brazilia). Acum vorbim despre el la trecut:  a fost un fotbalist profesionist brazilian, care este considerat a fi cel mai mare jucător din toate timpurile. e-a lungul carierei sale, el a devenit cunoscut ca „Perla Neagră” (Pérola Negra), „Regele Fotbalului” (O Rei do Futebol), „Regele Pelé” (O Rei Pelé) sau pur și simplu „Regele” (O Rei).
*
Rainer Maria Rilke, poetul de limbă germană cel mai citit după Goethe, a scris, pe lângă un număr impresionant de poezii (12 volume publicate în timpul vieții și 6 postume), o serie de povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură.
A impresionat și prin volumul covârșitor de scrisori adunate în peste 40 de volume de corespondență, precum și zeci de mii de recenzii, cronici, dar și traduceri în germană, în special din limbile franceză, portugheză, italiană, rusă.
*
În data de 29 decembrie se celebrează Ziua Internațională a Biodiversității.
Francesco Orestano spunea: „Arta continuă natura, îmbogăţeşte lumea umană cu noi realităţi, creează noi experienţe, înmulţeşte modurile de a trăi şi face viaţa mai bogată, mai variată, mai intensă.”

Biodiversity

🐰Un lucru este cert: de câte ori avem nevoie de o definiție a frumuseții, să ne întoarcem către natură, pentru că ea este Modelul după care ne putem ghida întotdeauna.
*
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 29 DECEMBRIE …  ⏳
„N-am să slujesc ceva în care nu mai cred – fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea – şi-am să încerc să mă exprim în vreun mod de viaţă sau de artă pe cât de liber şi pe cât de întreg voi putea, folosind întru apărarea mea singurele arme pe care îmi îngădui să le folosesc – tăcerea, viclenia şi exilul.” (James Joyce)
29 decembrie 1916. ‘Portret al artistului în tinerețe’, primul roman al lui James Joyce, a fost publicat pentru prima dată, sub formă de carte, de editura americană B. W. Huebschis.
Cu un pronunțat caracter autobiografic, ‘Portret al artistului în tinerețe’ surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare.
Roman inovator prin tehnicile sale moderniste, dezvoltate ulterior în Ulise, Portret al artistului în tinerețe’ a influenţat mari scriitori precum Virginia Woolf, Samuel Beckett sau William Faulkner.
*
Carl Spitteler (n. 24 aprilie, 1845, Liestal – d. 29 decembrie 1924) a fost un poet, nuvelist, romancier, dramaturg, critic și eseist elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919, considerat „cel mai cunoscut scriitor elvețian de la începutul secolului„.

Carl Spitteler

Câtă dreptate avea: „Nu există femeie atât de rece, încât să nu dorească iubirea cu ardoare, din adâncul inimii ei. Chiar dacă orgoliul îi este mai presus de lună şi de stele. Se întâmplă să caute pe acela căruia să i se supună.”
*
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris – d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca Madame de Pompadour, a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea.

Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris – d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca Madame de Pompadour

Ei i-a fost atribuită expresia: ”Apres moi, le deluge” (După mine potopul) sau ”Apres nous, le deluge” (După noi potopul), care ar fi fost rostită după o bătălie pierdută contra austriecilor și semnifică disprețul față de consecințele acțiunii, persoanele în cauză, datorită situației privilegiate, neurmând să sufere consecințe sau ele își vor face efectul după moartea sa.
”Marchiza de Pompadour, numită şi Reinette (mica regină), a rămas în istorie datorită inteligenţei şi diplomaţiei de care s-a folosit pentru a rămâne sfătuitoarea regelui Ludovic al XV-lea a şi după cei şapte ani cât a fost maîtresse en titre. Influența ei ajunsese atât de mare încât, în 1755, Wenzel Anton Graf Kaunitz, un important diplomat austriac, a rugat-o să intervină în negocierile ce au dus la semnarea Tratatului de la Versailles. Tot marchiza este cea care îl va consilia pe rege în construirea palatelor  Elysée şi Petit Trianon şi va susţine prima manufactură de porţelan franţuzesc – Sèvres, concurenţa porţelanurilor de Saxonia.” (Citiți întregul articol pe Catchy.ro, AICI.)