Fantomele trăiesc Golescu s-a îndrăgostit la un moment dat. Fusese timpul potrivit. Cel de tinerețe, Student fiind, nimic inedit, ca alte milioane a întâlnit o ființă pe care ajunsese să o venereze. Cel puțin la început. Iarăși o chestiune comună. Avea un fel de fibrilații când o întâlnea și o saluta. Nu aștepta răspuns. Era […]
Credința înseamnă bucurie. Adică, cum? Așe! Să fii vesel când lacrimile îți inundă sufletul. Luminos când realizezi că nu ai alternative de-a te salva. Mulțumit când nu mai vezi fărâme de bunătate. Voios când obișnuiții profită de tine. Euforic când n-ai niciun motiv să visezi, dar o faci cu încăpățânare. Încântat de lucrurile cele mai […]
Îi plăceau orașele înalte. Alea cu suișuri și coborâșuri. Dar la câmpie nu găsești așa ceva. Totul e plan. Iar a te obișnui cu întunericul impus este nasol, mai ales dacă e o chestie de voință suavă. Golescu mergea pe troturarul îngust cu prudență, exercițiu de mișcare, să vadă dacă este în stare să se […]
Golescu era în concediul de primăvară. Adică primise obligat zilele libere din anul anterior, nu știa ce să facă altceva decât să lucreze. Amâna cu sârguință zilele libere și se izola de muncă doar când nu mai avea alternative se supunea cu regret. Îi plăcea să fie diferit de ceilalți. De ce să doarmă cât […]
