Mai ştii de şoaptele mele, de clipele noastre furate, de plecările mele întotdeauna triste? Te aştept. Doamne, cum te aştept! De aceeași autoare, citiți și: https://bel-esprit.ro/portita-albastra/
A. E. Baconsky – De nu-ți aduci aminte…
Tu, care-ai fost odată, tu, care eşti tu, care Vei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii, Duioasă-ntrăzeri-vei, căzută la picioare, Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii. Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam Ninsoarea de departe venind ca o pădure Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingem De-atâtea ori […]
Nichita Stănescu – Tocmai acum când o iubesc cel mai mult
Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am minţit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ţine cel mai mult la mine, tocmai acum am umbrit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă. Tocmai acum, tocmai acum când ea e cea mai frumoasă de pe […]
Eşti frumoasă, iubito, pentru că eşti toată numai suflet
„Eşti frumoasă, iubito, pentru că eşti toată numai suflet…” Poate că nu există un caz mai interesant în literatura română în care măștile poeziei să se identifice într-atât cu măștile poetului însuși decât în cele două texte ale lui Radu Stanca, aparținând unor genuri diferite: poezia ”Doti” și scrisoarea pe care, cu câteva zile înainte […]