înainte să dai drumul cuvintelor în stradă
să se descurce singure
printre afişe
claxoane stridente şi gumă de mestecat
apropie-le de suflet, mai strânge-le o dată
la piept
spune-le cât sunt de frumoase
că s-au născut din iubire şi, de multe ori
din durere
spune-le să meargă direct la inima omului
să nu se oprească decât atunci când
fac un copil sau o casă
spune-le că sunt mai puternice decât orice armă
şi mai mătăsoase şi mai fragile ca orice adiere de vânt
spune-le că sunt ființe solare şi că
oricând
se pot întoarce la tine
printr-o simplă rotire sau
în apele unei oglinzi.
foto arhiva personală
Citeşte şi intră în mare pe vârfuri
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.