momentul unic irepetabil cu cete de îndrăgostiți e vânat sulițe din lavandă și zimți de fotografii alb-negru le scânteiază în dreptul umerilor ei nu mai...
din două părți îi surâde precum claviatura unui pian pătimaș și dezacordat sonatei lunii peste ea se îndoaie aplauze mute cu brățări la picioare așa...
gonită din pumnul somnului inima zumzăie m-am ghemuit în mirosul zilei să-i încap floarea nu-i așa că locul acesta începe cu o gură? jindul poticnit...