„Libertatea, Sancho, este unul din darurile cele mai de preţ pe care cerul l-a dăruit oamenilor: cu ea nu pot fi asemuite nici bogăţiile pe care le ascund pământul şi marea; pentru ea, ca şi pentru cinste, poţi şi trebuie sa-ţi dai şi viaţa; iar pierderea ei este cel mai mare rău ce ţi se poate întâmpla.„
Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547, Alcalá de Henares – d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”.
*****
„Un om nu este distrus atunci când este învins; e distrus atunci când renunţă.”
sunt cuvintele lui
Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913, California, SUA – d. 22 aprilie 1994, Manhattan, SUA) a fost al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.
După demisie, el a acceptat amnistierea venită din partea succesorului său, Gerald Ford. După retragerea din viața politică, Nixon a scris nouă cărți și a efectuat numeroase călătorii în străinătate, ceea ce a contribuit la reabilitarea imaginii sale publice. A suferit un grav accident cerebral la 18 aprilie 1994, și a murit după patru zile, la 81 de ani.
*****
La 22 aprilie 1850, în același an cu Eminescu, se năștea Veronica Micle, muza, iubita, amanta – dar niciodată soția poetului nostru de geniu.
”Dragostea ei a fost atât de mare, încît l-a urmat pe Eminescu și dincolo de pragul pămîntean. A lăsat în urma ei două fete, pentru a-și împlini destinul de iubită, săvîrșind „nunta în cer”, infinit mai durabilă decît căsătoria cu acte.
Murind, Eminescu a luat și viața Veronicăi, dăruindu-i în schimb nemurirea.
Tragedia vieții lor este copleșitoare.” (Tia Șerbănescu)
*****
107 ani de la nașterea violonistului secolului XX, Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu și un mare promotor al culturii române.
„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.”
Două fragmente din interviul pe care i l-a luat în 1956 Noël Bernard, pe atunci director de un an al secției române a postului de radio Europa Liberă, cel mai tânăr director din istoria postului.
„N.B. Aveți vreo amintire specială de evocat, legată de momentele când ați cântat sau studiat cu Enescu?
Y.M. Îmi aduc aminte un incident caracteristic pentru intelectul lui, ce a avut loc într-o zi, la Paris, în timpul unei lecții, când am fost întrerupți de Ravel, care a venit cu Sonata încă în manuscris și care l-a implorat pe Enescu să o cânte chiar în acea seară pentru editorul său „Durand et fils“. Enescu, în felul lui politicos, cavaleresc, pe care l-a avut întotdeauna, ne-a întrebat pe tatăl meu și pe mine dacă îi permitem să cânte Sonata împreună cu Ravel, iar noi să rămânem să ascultăm și să reluăm lecția după aceea. Au interpretat-o foarte atent, cu Ravel la pian, iar mai apoi Enescu a întrebat dacă ar putea să o mai cânte o dată, pentru a capătă mai multă siguranță. A pus notele la o parte și a cântat-o din memorie.
(…)
Y.M. Am fost în România de două ori. Ultima vizită a fost în anul 1946, când l-am văzut pe Enescu din nou, după ani de așteptare. Mi-a fost atât de dor de el în timpul anilor de război, așa că imediat ce am avut o ocazie după război am venit în România să fiu cu el, să cânt cu el și să dau concerte de caritate pentru victimele războiului, pentru populația evreiască din București și pentru Crucea Roșie din România. Au fost zile de neuitat după atâția ani de separare. Am făcut muzică zi și noapte, am dat concerte dimineață, la prânz și seară, am interpretat aproape întreagă literatură pentru vioară.
N.B. Ați cântat totul împreună cu Enescu?
Y.M. Da, împreună, am interpretat nu numai lucrările pentru două viori, dar Enescu m-a acompaniat și la pian, am cântat împreună sonate, el a dirijat… Am respirat împreună în zilele acelea.”
Foto: Yehudi Menuhin și George Enescu, București, 1945 (în dreapta, muzicologul Emanoil Ciomac, director al Filarmonicii „George Enescu‟ din București între anii 1945 și 1947.)
*****
„Cea mai prețioasă călătorie este cea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.”
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
*****
„Abia după ce ultimul copac va muri, și ultimul râu va fi otravit, și ultimul pește va fi prins, ne vom da seama că nu putem mânca bani.” (Proverb al indienilor americani Cree)
Miroase a tine
Recunosc tăcerea aceasta.
Miroase a tulburare, undeva între rugăciune și parfum de femeie.
Are o ușă lemnoasă și-o cheie.
S-a lipit de fundul pământului să nu i se audă pasul.
Și… lucru curios! Îi aud glasul!
Miroase a lună sărutată de pe muntele vestit, a repetiție în valsul sorocit.
O văd prin geamul vremii cum își mută în copaci privirea.
E în natura ei s-adulmece zidirea.
Are un tulnic ce-și ridică între dealuri gâtul alungit.
Dintre talazuri și pontoane, cu privirea fixă, s-a ivit.
E grijă pentru timpul nevoit să treacă prin tunel, pusă la urechea verii cercel.
Miroase a dor de împăcare cu sine. Veghează. Uită-te la ea bine! Miroase a tine! (23 iulie 2019-Iulia Dragomir)
Ziua Pământului este un eveniment anual marcat pe 22 aprilie pentru a demonstra sprijinul acordat protecției mediului. Desfășurat pentru prima dată la 22 aprilie 1970, acesta include acum o gamă largă de evenimente coordonate la nivel global de EARTHDAY.ORG (fosta rețea a Zilei Pământului), care include peste 1 miliard de oameni în mai mult de 193 de țări.
*****
NĂSCUT ÎN 22 APRILIE … 
Născut la Verona la 22 aprilie 1658,
Giuseppe Torelli (22 aprilie 1658 – 8 februarie 1709) a fost un violist, violonist, profesor și compozitor italian al epocii baroce târzii.
Torelli a contribuit la dezvoltarea concertului instrumental, în special a concerto grosso și a concertului solo, pentru coarde și continuo. A fost cel mai prolific compozitor baroc pentru trompete.
*****
„Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.„
Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894, București, România – d. 14 mai 1957, București, Republica Populară Română) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. Membru titular al Academiei Române (din 1948).
Între 1916 – 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930).
Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul „Patul lui Procust”.
Debutul editorial se petrece cu un volum ” Versuri. Idee. Ciclul morții” în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.
În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1948 este ales membru titular al Academiei Române.
*****
SĂRBĂTORITUL ZILEI … 
„”Cu cât viața mea este mai simplă, cu atât sunt mai fericit.” (Peter Frampton)
Peter Kenneth Frampton (22 aprilie 195) este un muzician, cântăreț, compozitor și producător de muzică rock englez. Înainte de cariera solo, a fost asociat cu trupele Humble Pie and the Herd. În calitate de artist solo, Frampton a lansat mai multe albume, inclusiv albumul său live ‘Frampton Comes Alive !.’, care s-a vândut în peste opt milioane de exemplare în Statele Unite și a dat naștere la mai multe single-uri de succes. De asemenea, a colaborat cu Ringo Starr, John Entwistle, David Bowie, respectiv Matt Cameron și Mike McCready de la Pearl Jam.
Frampton este cel mai bine cunoscut pentru hit-uri precum „Show Me the Way”, „Baby, I Love Your Way”, „Do You Feel Like We Do” și „I’m in You”, care rămân piese de bază ale clasicului radio rock.
*****
Treapta sublimă a inițierii erotice sau anularea umanului în autoficțiune:
„Părerea mea este că femeia care te iubeşte absolut e stăpânită de o forţă demonică, puternică, obscură, care sfârşeşte prin a te strivi. O asemenea femeie te anuleză, te descompune. Este o forţă mult mai tare decât tine.”
Mircea Eliade și Carl Gustav Jung
*****
Citiți și: https://bel-esprit.ro/s-a-intamplat-in-21-aprilie/
