Pentru că ne place Herman Hesse, începem ziua (lui – 2 iulie 1877) cu el:
„Înţelepciunea nu poate fi împărtăşită. Înţelepciunea pe care un om înţelept încearcă să o împărtăşească, sună mereu ca o nebunie pentru altcineva… Cunoaşterea poate fi comunicată, dar nu şi înţelepciunea. Se poate găsi, trăi, se pot face minuni prin ea, dar nimeni nu o poate comunica şi nu poate învăţa pe altcineva.”
Celebritatea i se datorează romanelor sale ”Der Steppenwolf” (”Lupul de stepă”), ”Das Glasperlenspiel” (”Jocul cu mărgele de sticlă”) – pentru care a primit Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1946 – și ”Siddhartha”, un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului, filozofie care l-a preocupat în mod deosebit. Motivația juriului a atins doar câteva aspecte mai degrabă exterioare viziunii sale artistice, justificând alegerea sa „pentru inspiratele scrieri care, crescând în îndrăzneală și putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice și înalte calități ale stilului”.
După cum se știe, Hesse a dezvoltat o prietenie strânsă cu celebrul psiholog Carl Jung. Cei doi au avut o corespondență intensă și au discutat despre subiecte precum psihologia, spiritualitatea și dezvoltarea personală. Corespondența dintre Jung și Hesse a fost publicată în volumul intitulat „Scrisori” în 1975, oferind publicului o perspectivă asupra interacțiunii lor intelectuale și a prieteniei lor.
tumblr.com
*****
În 2 iulie 1937, piloții americani Amalia Earhart și Fred Noonan, care au încercat să zboare în jurul lumii, au fost dați dispăruți deasupra Oceanului Pacific.
În primele 5 luni ale lui 1935, ea a devenit prima persoană care a realizat trei zboruri: De la Honolulu, Hawaii, la Oakland, California, pilotând singură. În aprilie, de la Los Angeles la Mexico City; apoi, în mai puțin de o lună, de la Mexico City to Newark.
Singură!
pinterest.com
*****
Atunci când m-am așezat să scriu acest articol și am cercetat ce și cât s-a scris despre viața scriitorului, a soției acestuia, despre povestea și poezia întâlnirii lor și despre modul lui neobișnuit de a-și construi romanele, despre pasiunea lui pentru fluturi și… pentru femei, despre impactul „Lolitei” asupra cititorilor, criticilor, vâlva și scandalul care au însoțit-o, reacțiile lui Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899, Sankt Petersburg, Rusia – d. 2 iulie 1977, Montreux, Elveția) la atacurile din presă etc, m-am întrebat înfrântă: ce lucru inedit ar mai fi de spus despre Nabokov?
*****
„Muzica se află pe un plan mai înalt decât orice altceva în această lume.”
La 2 iulie 1900, a avut loc la Helsinki premiera poemului simfonic Finlandia, Op. 26, al compozitorului finlandez Jean Sibelius cu Helsinki Philharmonic Society condusă de dirijorul Robert Kajanus. Lucrarea, scrisă în 1899 și revizuită în 1900, a fost compusă pentru Sărbătorile Presei din 1899, un protest ascuns împotriva cenzurii crescânde din partea Imperiului Rus și a fost ultima dintre cele șapte piese interpretate ca însoțire a unui tablou ce prezintă episoade din istoria Finlandei.
pinterest.com
*****
„Simplitatea şi adevărul în artă sunt singurele condiţii ale frumosului.” ( C. W. Gluck)
Christoph Willibald (Ritter von) Gluck (2 iulie 1714 – 15 noiembrie 1787) a fost un compozitor german de operă italiană și franceză în perioada clasică timpurie. Născut în Palatinatul Superior și crescut în Boemia, ambele făcând parte din Sfântul Imperiu Roman, și-a câștigat importanța la curtea habsburgică de la Viena. Acolo a adus la bun sfârșit reforma dramaturgică a operei pentru care mulți intelectuali militaseră. Cu o serie de noi opere radicale în anii 1760, printre care Orfeo ed Euridice și Alceste, Gluck a introdus mai multă dramă folosind un recitativ mai simplu și a tăiat aria da capo ( de obicei lungă). Operele sale ulterioare au jumătate din lungimea unei opere tipice baroce.
Influența puternică a operei franceze l-a încurajat pe Gluck să se mute la Paris în noiembrie 1773. Fuzionând tradițiile operei italiene cu cea franceză (cu cor bogat) într-o sinteză unică, Gluck a scris opt opere pentru scena pariziană dintre care Iphigénie en Tauride (1779) a avut un mare succes și este recunoscută în general ca fiind cea mai bună lucrare a sa. Deși a fost extrem de popular și a fost recunoscut pe scară largă pentru că a produs o revoluție în opera franceză, influența lui Gluck asupra scenei operice pariziene nu a fost niciodată absolută și, după primirea slabă a lui Echo et Narcisse (1779), a părăsit Parisul dezgustat și s-a întors în Viena unde și-a trăit restul vieții.
*****
„Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: „acesta este al meu” şi care a găsit oameni destul de proşti ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societăţii civile.”
Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 – d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789 .
*****
SĂRBĂTORITA ZILEI … 
Michelle Jacquet DeSevren Branch (2 iulie 1983) este o cântăreață, compozitoare și actriță americană. La începutul anilor 2000, a lansat două albume de top: The Spirit Room și Hotel Paper. A câștigat un premiu Grammy pentru cea mai bună colaborare pop vocală cu Santana pentru „The Game of Love”.
În 2005, a format cu Jessica Harp duoul de muzică country The Wreckers și a produs single-ul nominalizat la premiile Grammy „Leave the Pieces”. Wreckers s-au desființat în 2007 iar Michelle și-a continuat cariera solo.
Și nu uitați:
„Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.”
Liviu Rebreanu – „Adam şi Eva”
