Gândul zilei: Viața e o sală de așteptare. Ne trezim în mijlocul unei mulțimi călătoare, în plină vânzoleală, urâm, iubim, strigăm, plângem, unii ne aud, pe unii îi auzim noi, dar niciodată trenul pe care îl așteptăm nu vine la timp. Cel mai bun lucru pe care îl facem este să ne obișnuim cu ideea că suntem mereu în așteptare, cu biletul în buzunar.

*****

În 12 aprilie 1914 a avut loc, la Londra, premiera piesei de teatru „Pygmalion” a scriitorului englez George Bernard Shaw.

Pictură de Jean-Leon Gerome (pictor și sculptor francez în stilul cunoscut acum sub numele de academism. Picturile sale au fost atât de larg reproduse încât a fost „probabil cel mai faimos artist care a trăit din lume până în 1880”.)

*****
La mulți ani, Florin Zamfirescu!
Gheorghe Florin Zamfirescu (născut 12 aprilie 1949, Călimănești, Vâlcea) este un actor, pedagog și regizor român.
„Iubirea ocupă primul loc. Şi iubirea de meserie, tot iubire este. Cred că omul, în tot ce face, trebuie să fie total. Chiar dacă urăşte, s-o facă cu totul. Aşa cum fac copiii mici, când li se strică jucăria: plâng din toată fiinţa lor. Şi când se bucură, râd din toată fiinţa lor. Ei sunt totali. De asta, copilul mic nu este vulgar, nu este „teribil”. Copiii mici sunt deplini. Or noi am pierdut asta. Disimulăm şi atunci suferim, abia atunci.”

*****

Hemingway o numeşte “cea mai senzaţională femeie pe care am văzut-o vreodată”, Picasso o descrie astfel: “Înaltă, cu pielea de culoarea cafelei, cu ochi de abanos, picioare de paradis şi un zâmbet mai presus de toate zâmbetele”. Devine, pentru lumea anglo-saxonă, “Venus de bronz”, “Perla neagră”, Zeiţa creolă”, iar pentru Franţa, care îi acordă cetăţenia în 1937, “La Baker”.
Josephine Baker (născută Freda Josephine McDonald, n. 3 iunie 1906,Saint Louis, Missouri, Missouri, SUA – d. 12 aprilie 1975, Arondismentul 13 din Paris, Franța a fost o dansatoare, actriță și cântăreață franceză de origine americană.
Josephine Baker  participat la cel de-al Doilea Război Mondial de partea aliaților, susținând prin acțiuni de spionaj Rezistența franceză condusă de Charles de Gaulle. A fost prima americancă decorată cu Croix de guerre.
*****
„Este important atunci când urmezi un scop, să nu pierzi din vedere integritatea călătoriei.„
Andy Garcia, pe numele său întreg Andrés Arturo García Menéndez (n. 12 aprilie 1956) este un actor american de origine cubaneză. A devenit cunoscut la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90, apărând în mai multe producții de succes, printre care Nașul: Partea a III-a, Incoruptibilii, Ocean’s Eleven, Ocean’s Twelve, Ocean’s Thirteen, The Lost City sau When a Man Loves a Woman. Pentru rolul Vincent Mancini din Nașul: Partea a III-a a fost nominalizat la Oscar pentru categoria Cel mai bun actor în rol secundar.
*****
„Lumina vine spre noi prin sensibilitate.Fără sensibilitate vizuală, nu există lumină, nu există mișcare.„
Robert Delaunay (n. 12 aprilie 1885, Paris – d. 25 octombrie 1941) a fost un pictor francez, inițiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detașare a luminozității și a dinamismului. Delaunay și–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria „Tour Eiffel”), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte („Forme circulare”, „Ritmuri infinite”).
Robert Delaunay expune pentru prima dată în 1904 la „Salonul Independenților” și se împrietenește cu Jean Metzinger și cu Douanier Rousseau, prin intermediul cărora descoperă fauvismul și pointilismul, înainte de adera, începând cu anul 1908, la mișcarea cubistă. În această perioadă o cunoaște pe tânăra pictoriță de origine rusă, Sonia Uhde-Terk, cu care se căsătorește, ea semnând de acum încolo cu numele Sonia Delaunay-Terk (1885-1979. Mai târziu vor lucra împreună la mai multe proiecte decorative. La Paris, cu ocazia Expoziției expresioniste din 1912, întâlnește pe Paul Klee, August Macke, Franz Marc și Hans Arp.
Împreună cu Fernand Léger, realizează picturi murale pentru „Expoziția de Arte Decorative” din 1925. Pictează portretele unor prieteni, poeți și muzicieni cu tendințe avangardiste, ca Philippe Soupault, Tristan Tzara, André Breton, Louis Aragon, Igor Stravinsky. După 1930 creează aproape exclusiv artă abstractă, folosind ca materiale nisipul, mozaicuri, caseină și piatră de șlefuit pentru a efectua reliefuri. Împreună cu Sonia Delaunay-Terk, André Lhote și Jacques Villon execută decorarea sălii de sculptură pentru „Salon des Tuileries” și, cu această ocazie, către 1938, pictează trei mari „Ritmuri”, care sunt ultimele sale opere mai importante.
****
Hardy Krüger (născut Franz Eberhard August Krüger; 12 aprilie 1928) este un actor și autor german, care, începând din 1944, a apărut în mai mult de 60. După ce a devenit vedetă de film în Germania în anii 1950, Krüger a apelat tot mai mult la roluri în filme internaționale precum Hatari !, The Flight of the Phoenix, The Wild Geese, Sundays and Cybele, A Bridge Too Far, The Battle of Neretva, The Secret of Santa Vittoria, The Red Tent, The One That Got Away și Barry Lyndon. La 19 ianuarie 2022, se stingea la Palm Springs, California.
*****
„Testul la care ne supune progresul nu este cel de a adăuga în plus bunăstării celor care au deja mult, ci acela de a oferi suficient celor care au prea puţin.„
Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882, Hyde Park, New York, SUA– d. 12 aprilie 1945, Warm Springs, Georgia, SUA) a fost cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933–1945). S-a remarcat ca fiind una dintre principalele figuri politice ale secolului al XX-lea pe plan național cât și internațional, care a contribuit esențial la depășirea crizei economice mondiale și la înfrângerea Germaniei naziste în perioada celui de al Doilea Război Mondial. De asemenea, este singurul președinte din istoria Statelor Unite care a fost instituit în funcție pentru patru mandate consecutiv.
*****
Citatul zilei: „Nu iubi niciodată o sălbăticiune… Întotdeauna aducea sălbăticiuni acasă. Un şoim cu o aripă rănită. Odată era un râs adult, cu un picior rupt. Dar nu-ţi poţi încredinţa inima unei sălbăticiuni: cu cât dai mai mult, cu atât devin mai puternice. Până sunt destul de puternice să fugă în pădure. Sau să zboare într-un copac. Apoi în alt copac, mai înalt. Apoi către cer. Aşa sfârşeşti… Dacă îţi permiţi să iubeşti o sălbăticiune. Sfârşeşti prin a căuta către cer.” – Truman Capote, „Mic dejun la Tiffany”
Imaginile au rol pur ilustrativ!