În toamna lui 1947, pe scena Teatrului Municipal din București va urca o doamnă extrem de elegantă în ținută și atitudine, cu o alură la fel de impozantă precum numele pe care îl purta și pe care l-a topit într-un destin comun, așezat sub semnul exemplarității: Lucia Sturdza-Bulandra.

Urmașă a dinastiei Sturdza, tânăra absolvise Facultatea de Litere și Filologie, primind șansa de a juca pe scena Teatrului Național, unde a făcut o impresie remarcabilă. Tony Bulandra, un actor charismatic și cu un caracter puternic, o are ca parteneră în 1911, în piesa „Amor fatal”, care devine… o realitate. Câteva luni mai târziu, cei doi se căsătoresc, iar în 1914 pun bazele Teatrului „Regina Maria”. Actriță, regizoare, întemeietoare de teatru, Lucia va preda și la Conservatorul de Artă Dramatică din București, unde va însoți pe drumul formării generații întregi de oameni de teatru.

„N-am fost atrasă în teatru de focul sacru de care aproape toţi actorii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avântarea în necunoscut, în mrejele îmbătătoare ale unei fantezii pline de făgăduinţi. Nu: aveam douăzeci şi cinci de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.”

(volumul „Amintiri… amintiri”, ESPLA, 1956)

Descendența nobilă care a înzestrat-o cu o conștiință superioară, personalitatea puternică, un cult al muncii și al unui devotament excepțional, talentul și virtuțile unui temperament leonin au făcut ca această instituție să devină, sub directoratul său, una dintre cele mai importante promotoare ale mișcării teatrale din țară, iar în 1991 să se alăture Uniunii Teatrelor din Europa, alături de renumite companii teatrale precum: Odeon Theatre de l’Europe, Piccolo Teatro di Milano, Teatre Lliure de Barcelona etc.

Numai un om de teatru complet ar fi putut să dea o asemenea înaltă ținută unei instituții culturale, iar Lucia Sturdza-Bulandra  a excelat în toate domeniile artei dramatice, pentru că, spunea într-un interviu: ”

„… Am citit cu aviditate tot ce era în legătură cu arta dramatică. Şi mai ales am urmărit cu încordare jocul tuturor actorilor mari şi mici, buni şi răi, compatrioţi şi străini. Din activitatea lor scenică, din jocul lor am desprins, în mod analitic, cerinţele cele mai imperioase ale artei actorului şi am pătruns justeţea sau falsitatea interpretărilor, ale intonaţiilor, ale procedeelor. Am înţeles că atât cultura fără talent, cât şi talentul fără cultură nu pot făuri un actor desăvârşit”.

Sursă foto: ziuaconstanța.ro

Data de 18 septembrie, care a marcat în 1947 inaugurarea Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra” din București, va însemna, în calendarul evenimentelor culturale importante, prilejul unei duble celebrări: a unei personalități excepționale prin care Thalia, muza artei dramatice, își face auzită vocea pentru eternitate și a unui teatru care va duce mai departe, ca o portavoce cu tonalități profunde, virtuțile purificatoare ale celei mai înalte forme de manifestare artistică a umanității.

Citiți și Pygmalion, de Ilinca Bernea