Iubitul meu cu gene verzi de ocean
mi-ai spus că tinerețea se irosește pe tineri
de-aceea tu ai păstrat-o toată
să o strecori în mine
acum
când am cea mai mare nevoie
ca de un fum aromat
ce suflă-n corabia noastră
asfințită mortal în albastru
mi-ai spus azi cuvinte de despărțire
dacă va fi vreodată să pleci fără mine
și-am plâns nu de înțelesul
ci de sarea ce mi-a lăsat-o pe buze
muzica lor
atât de îndepărtată
că niciodată, niciodată
nu se va usca.
Citește și Cuvintele tale
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
