Gândul zilei:
Nu contează cum te văd alții în unele situații, tu trebuie să fii propriul tău judecător! Important e să fii împăcat cu tine însuți, pentru că ai știut să te ridici asupra tuturor dificultăților! Sartre spunea că omul e condamnat la libertate, singura cenzură fiind cea a liberului arbitru și a responsabilității pe care ți-o impune decizia pe care ai luat-o în deplină cunoștință de cauză. În definitiv, trebuie să dai socoteală unei singure instanțe: propria conștiință!

Avionul face câteva viraje. Căutăm locul prielnic pentru săritură. Ei bine, se întâmplă atunci un fenomen surprinzător, a cărui taină n-am reușit încă s-o descifrez. Nervii înghiață. Nerăbdarea se risipește. Starea aceea particulară se pierde în înălțimi… Intervine calmul. Lucrez cu atâta tact și cu atâta sânge rece, încât, mai târziu, în ceasurile mele de insomnie și de meditație, mă minunez singură. Dar, iată, am ieșit din cabina avionului. Cu o mână crispată, cuprind bara rece, mă uit în jos, privesc terenul, privesc altimetrul, care indică înălțimea, fac o rugăciune mută… și-mi dau drumul.

Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănțești, Tecuci, România – d. 2 februarie 1948, Cluj, Republica Populară Română) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).
Alintată „Regina Înălțimilor”, Smaranda Brăescu mai are în palmaresul aeronautic: o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al doilea război mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest.

 

În viață trebuie să înveți să citești printre rânduri și printre oameni. Să citești printre vorbele lor și chiar dincolo de ele. Uneori un oftat povestește mai mult decât un roman -fluviu, o privire, mai mult decât o bibliotecă.
Și o altă Elena la fel de celebră.
Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj – 12 mai 2021 , București) a fost filologă, lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare română.
După o licență în Litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).


A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Ileana Vulpescu a scris proză și teatru, traduce din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească.
Din anul 1972, Ileana Vulpescu a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman al său este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele sale au fost traduse în mai mult limbi.

În general, în viaţă puţine lucruri se pot lua de la zero, fiindcă noi pe noi nu ne mai putem lua de la zero. Luăm lucrurile şi pe noi aşa cum sunt şi aşa cum suntem.”

*

”Când vezi cât de adaptabil este omul, cât de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între doua atitudini: să rămâi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.”

*

”Convinsă de când mă ştiu că omul propune şi Dumnezeu dispune, cuminte şi modest nu mi-am făcut planuri. Viaţa m-a-nvăţat să tac şi să-nghit, m-a-nvăţat să nu-mi propun să depăşesc pe nimeni şi nici propria umbră, m-a-nvăţat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferinţe decât a mea, m-a-nvăţat să-mbătrânesc decent şi mai ales să pierd.”