Știi? Oamenii care au mereu tendința să se scuze, uită un lucru. S-au obișnuit atât de mult în a primi iertarea celor de la care o cer cu atât de multă îndârjire, încât au ajuns să creadă că de fapt sunt îndreptățiți la ea.
Ei bine…nu.
Nimeni nu are obligația să scuze un comportament imoral, egocentric sau manipulator. Iertarea este un act unilateral pe care îl faci pentru că simți, nu pentru că trebuie.
Aș pune pariu că majoritatea celor care și-au făcut un obicei din a-și cere scuze, nici măcar nu știu ce înseamnă scuza cu adevărat.
So, dacă ajunge vreunul să citească ce scriu pe aici, ia aminte: când îți pare rău cu adevărat, scuza ta nici măcar nu conține vreun motiv.
Nu conține niciun pretext.
Când simți cu adevărat că îți pare rău, simți durerea pe care ai provocat-o celuilalt și o accepți.
O iei pur și simplu asupra ta şi o trăiești şi tu să vezi cum se simte.
Atunci când îți pare rău, nu faci nimic altceva decât să asculți.
Smerit.
Doar asta faci.
Asculți si apoi pleci.
Pentru că atunci când îți pare cu adevărat rău, oferi spațiul necesar pentru a fi iertat şi nu ceri iertarea.
Nu aștepți iertarea.
Și doar atunci când îți pare cu adevărat rău, realizezi că asta nu mai are de-a face cu tine.
Şi renunți la control.
Ceea ce vreau să spun e asta: iertarea e un act magic. Iertarea n-o faci în beneficiul cuiva. Iertarea o faci doar pentru liniștea sufletului tău. Restul e vorbărie ieftină.
Pentru că cea mai bună scuză e întotdeauna schimbarea profundă, nicidecum promisiunea schimbării.
Și nu uita:
Secretul de a ierta totul constă în a nu înțelege nimic. (George Bernard Shaw)
Iertarea nu schimbă trecutul, dar oferă noi perspective viitorului. (Paul Boese)
Un text de AAF
