Vis sfărâmat
Aveam mai demult un vis de smarald
la piept îl țineam să-i aud suflul mării
dar nu mai știu cum
într-o zi l-am scăpat
pulberi verzui vopseau gustul sării
Am vrut amintirea-i să șterg din gând
în locul pustiu să pun ceva netrăit
zadarnic a fost
încercare în van
din praf de vis un lăstar s-a ivit
I-am făcut mai apoi cercuri de griji
să îl ocrotesc ca să prindă vigoare
frumos a crescut
în roua iubirii
și-a plecat cu smaraldu-i în mare
Acum nu mai visez nu mai clădesc
acum nu mai lipesc niciun vis sfărâmat
așa cum vrea ea
las ziua să vină
val înspumat din smarald nechemat
Am fost…
Am fost verde pădure cu părul smarald
și-mi surâdea,
în aripi de păsări, umbra clătinată;
agățat de vârfuri vântul m-adormea,
cântându-mi din frunze-lăute.
Un tremur de cuib în creanga-mi legănată,
cânt liniștit
alunga neagra spaim-a puiului golaș;
vindecat în glasu-mi de frunze șoptit,
alina dureri neștiute.
Hapsânii, din mine-au cioplit stâlpi de casă,
cozi de topor…
ciutele-ngrozite fugit-au de-acasă;
taina frunzișului mi-au dus în pripor,
desculțe-n dans, iele temute.
Mi-am uns cu rășină de brad răni deschise,
le-am oblojit.
La capăt de nor, între lumi, stă luntrașul;
se scurg ore topite și-i necăjit
c-am plecat după vreascuri pierdute.
Citiți și Tabloul cu maci
