m-am despărțit de toate fricile ca de
bărbații din plumb care cred ei
că sunt a lor să-i aștept
cu cina caldă după ce-au fost la alte
femei
veștede cozi de vulpoi fâlfâite
încă mai vor să se sprijine-n
coastele mele rupte, vai lor!
din ele-am făcut, între timp, dușumea să se
plimbe-un copac
degete lungi versuri
neceruite
foto sursa
Citește și toate sunt la locul lor
m-am despărțit de toate fricile ca de
bărbații din plumb care cred ei
că sunt a lor să-i aștept
cu cina caldă după ce-au fost la alte
femei
veștede cozi de vulpoi fâlfâite
încă mai vor să se sprijine-n
coastele mele rupte, vai lor!
din ele-am făcut, între timp, dușumea să se
plimbe-un copac
degete lungi versuri
neceruite
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
