„Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente.”

Intuiția mea este că nu vor veni destui la votare și că toată tevatura se va dovedi a fi fost mult zgomot pentru nimic.

Din punctul meu de vedere era necesară redefinirea noțiunii de familie, dar într-un sens mai lărgit, nicidecum mai restrictiv. În vremurile noastre familia monoparentală este o realitate extinsă, firesc ar fi să adaptăm ideea de familie la realitate. Concret vorbind, copiii și tatăl / mama lor, părinte unic, sunt familii, că doar nu sunt tabere de pionieri.

Povesteam în dialogul despre pluralism avut cu Andra mai deunăzi că încercarea de modificare a unor mentalități prin decret de lege, de obicei, are efect contrar. Oamenii se simt ultragiați dacă le sunt impuse valori și norme la care nu consimt. Argumenta Stephen Fry că, în Anglia, concepțiile ostile homosexualității au fost modificate prin bun simț, comunicare, decență a gândirii și înțelegerii, nicidecum prin norme impuse de sistem. Simțul comun evoluează organic nu prin electroșocuri.

Sigur că un asemenea referenfum e un regres. Dar ce poți face? Democrația e un drum cu dublu sens.

Noțiunea de familie concepută religios nu are valoare-tabu într-o societate seculară. Sunt multe concepțiile acreditate de enoriașii diverselor culte care au fost modificate prin bun simț. Biblia spune și că liliecii sunt păsări și că femeile sunt demne de hulă, că sunt ”fără minte”, spune ca văduvele să se mărite cu frații răposaților șamd. Textele sfinte tolerează și sclavia sau alte orori. Tora, parte integranta a Vechiului Testament, legitimează lapidarea pentru mai multe păcate.

Mentalul colectiv a depășit demult convingerea că aceste orori se pot întâmpla cu voie de la Preabunul. A admis că nu tot ce scrie în Biblie e de respectat și practicat.
Până și noțiunea strict teologică de Dumnezeu a evoluat în timp.

Toate instituțiile umane sunt la origini religioase sau au fost consacrate prin cult mistic, nu doar căsătoria. Și sacrificiile animale au fost reglementate legat, în așa fel încât cruzimea la adresa animalelor să fie prohibită. Cărțile Sfinte spun multe, dar asta nu înseamnă că statele laice trebuie să țină cont de ele.
Una e dreptul la o credință și la practică religioasă și alta e să abordezi preceptele religioase într-un sens cu caracter normativ. Dreptul presupune opțiuni, nu obligații.

Atunci când puterea a vrut să modifice normele religioase a făcut-o, fără rețineri. Să ne gândim doar la Henric al VIII-lea.

Iluminismul a făcut curat în multe dintre barbariile întreținute pe filieră religioasă.
Sigur, procesul a fost lung și anevoios. Abolirea pedepsei cu moartea a apărut târziu, în Europa, abia postbelic. Să nu uităm că pledau împotriva ei, într-un celebru eseu filosofic, Koestler și Camus. Nu vorbim de Evul Mediu.
Abia acum putem spune, și asta nu grație spiritului religios, ci secularismului, că se aplică la scară socială dictonul: „să nu ucizi!”
Grație secularismului și nu practicilor și credințelor religioase a devenit activă morala pe care religioșii o recomandă ca fiind fundamentul civilizației.

Așadar orice noțiune religioasă, inclusiv cea de căsătorie, este de chestionat și redefinit, într-un context laic.

Înclin să spun că acest referendum e un rău mic. Mai mare ar fi fost unul care să ne întrebe dacă nu am vrea să ne desprindem de laicitate. Mă tem de teocrație, desigur, ca un dracul de tămâie. Cum altfel?

Sursă foto: evz.ro