„Ce poţi spune despre o fată de 25 de ani care a murit? Că era frumoasă şi sclipitoare? Că îi iubea pe Mozart şi pe Bach, pe Beatles şi pe mine?”
spunea Oliver, în romanul lui Erich Segal, „Love story”, reconstituind și esențializând, ca personaj, una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, devenită o operă clasică nu numai a literaturii, dar și a cinematografiei din secolul al XX-lea.
Erich Segal (1937-2010) a fost un romancier și scenarist american. Este cel mai cunoscut pentru romanul său de debut, „Love Story”, publicat în 1970, care a devenit un bestseller și a fost adaptat într-un film de succes în 1970. Romanul a devenit emblematic pentru povestea de dragoste tragică dintre doi tineri universitari, Oliver Barrett IV și Jennifer Cavilleri.
Segal s-a născut pe 16 iunie 1937 în Brooklyn, New York. A studiat la Universitatea Harvard, unde a absolvit în 1958 și a continuat să obțină un doctorat în literatură comparată. A fost profesor de literatură la Universitatea Yale și la Universitatea Harvard, iar pasiunea sa pentru scriere s-a manifestat prin romane, scenarii de film și piese de teatru. A fost căsătorit de două ori și a avut mai multe relații romantice pe parcursul vieții sale. Prima sa căsătorie a fost cu Harriet Shapiro, o scriitoare și editoare americană. Cei doi s-au căsătorit în 1956 și au avut două fiice împreună. Cu toate acestea, căsnicia lor s-a încheiat prin divorț în 1970.
După divorțul său, Segal s-a căsătorit în 1975, cu Karen Marianne James, actriță britanică, și au avut două fiice împreună.
pinterest.com
Pe lângă „Love Story”, Erich Segal a scris și alte romane, cum ar fi „Oliver’s Story” (1977), continuarea romanului „Love Story”, și „The Class” (1985), care explorează viața unui grup de absolvenți de la Harvard de-a lungul a treizeci de ani.
Cum arată acum actorii din ”Love story”
Erich Segal a fost, de asemenea, un scenarist prolific și a contribuit la scrierea scenariilor pentru filme precum „Yellow Submarine” (1968), bazat pe muzica formației The Beatles, și „A Change of Seasons” (1980). A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul „Love Story”.
Erich Segal a murit la vârsta de 72 de ani, în urma unei afecțiuni cardiace, pe 17 ianuarie 2010, în Londra, Marea Britanie. Moștenirea sa literară include romanul său celebru „Love Story”, care a captivat și emoționat cititorii din întreaga lume.
Cine nu își mai amintește scene la care se râdea și se plângea în același timp, pentru că dialogurile erau atât de spumoase încât nu puteai rămâne insensibil:
„Oliver: Arăți adorabil, Jenny.
Jennifer: Aiurea.
Oliver: Bine, atunci arăți groaznic.
Jennifer: Ba nu, eu niciodată nu arăt groaznic. Arăt OK pentru o seară de joi, OK?
Oliver: „OK” e un cuvânt lipsit de poezie.
Jennifer: Dă-o-ncolo de poezie. Spune-mi doar ce vezi.
Oliver: Te văd pe tine.
Jennifer: Asta e poezie.”
sau un alt schimb de replici:
„Jennifer: Pari prost și bogat.
Oliver: Și dacă sunt deștept și sărac?
Jennifer: Eu sunt deșteaptă și săracă.
Oliver: Păi, și de ce ești tu așa deșteaptă?
Jennifer: Pentru că n-aș ieși cu tine la o cafea.
Oliver: Și dacă nici măcar nu aveam de gând să te invit la o cafea?
Jennifer: Exact de-asta ești prost.”
Filmul, cunoscut pentru deznodământul său nefericit, este considerat unul dintre cele mai romantice din toate timpurile de către Institutul American de Film (locul 9 pe listă). În 1978 a fost realizat și un al doilea film, o continuare, intitulată Oliver’s Story, care nu a egalat succesul critic și de casă al filmului original. Un palmares extraordinar, incluzând:
- Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film — Dramă
- Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță — Dramă — Ali MacGraw
- Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun regizor — Arthur Hiller
- Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră — Francis Lai
- Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră — Arthur Hiller
- Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu — Erich Segal
Pe lângă acestea, încă 6 nominalizări la premiul Oscar, 2 la Globul de Aur, unul la Grammy pentru coloana sonoră. Milioane de oameni care sunt impresionați până la lacrimi de tragica iubire dintre Oliver și Jennifer, amintindu-și de scene sau replici cu valoare sentimentală. Emoţionanta poveste de dragoste dintre Oliver Barrett al-IV-lea (Ryan O’Neal), student la Harvard şi avocat în devenire şi Jennifer Cavelleri (Ali MacGraw) a rămas pentru foarte mulți ani în topul preferințelor de lectură sau cinematografice.
Deși au jucat împreună în cea mai frumoasă poveste de dragoste ficțională a secolului trecut, cu un imens succes la public, cei doi nu s-au întâlnit niciodată în realitate ca îndrăgostiți. În 12 octombrie 2010, la o emisiune a celebrei Oprah Winfrey, Ryan a mărturisit că acea chimie dintre actori s-a produs însă și în viața reală, amintindu-și de propunerea pe care i-a făcut-o deja căsătoritei Ali de a fugi împreună în Europa (era căsătorită cu actorul Steve McQueen încă din 1973, după ce a apărut împreună cu el în filmul The Getaway – 1972).
„I-am spus să fugă cu mine în Europa, deși era căsătorită, iar soțul ei era directorul studioului în care era produs filmul, dar nu mi-a păsat deloc…”, a spus actorul pe un ton serios, în timp ce Ali a început să râdă în hohote, antrenând-o și pe prezentatoare. „Nu contează, i-am spus, am doar hainele astea de pe mine, nu știu să conduc mașina, dar știi tu… Ne vom descurca…”, recunoscând, secondat de fermecătoarea actriță, că între ei a fost „un crash” ale cărui efecte îl mai simt și în prezent. „Adevărul este că în generația noastră puține femei n-au căzut la picioarele lui Ryan, iar printre ele m-am aflat și eu, de ce să nu recunosc”, a spus Ali.
În 2012, la studiourile Paramounth, care sărbătoareau 100 de ani de la înființare
De aceea, am fost încântați să aflăm că cei doi iubiți actori s-au reunit după 45 de ani, pentru a aduce pe marele ecran „Scrisorile de dragoste” ale lui Gurney. Se întâmpla în 2015 într-o peliculă care povestește viețile Melissei Gardner (Ali) și a lui Andrew Makepeace Ladd III (Ryan) în timp ce stau alături la mese și citesc notele despre speranțele, visele și dezamăgirile lor, mai mult sau mai puțin exprimate în cuplu. Ali, care nu s-a mai aflat în centrul atenției producătorilor de film de când a părăsit Los Angeles în 1993, spune că a fost atrasă de acest proiect din mai multe motive, pe de-o parte pentru că iubește subiectul, iar pe de altă parte, pentru că este fericită să lucreze din nou cu prietenul ei de o viață, Ryan.
Atunci și acum.
Ryan (născut Charles Patrick Ryan O’Neal, Jr. pe 20 aprilie 1941 – 09 decembrie 2023), care a mai avut, între timp, mai multe apariții la FOX’s Bones, pare a fi la fel de încântat să lucreze cu Ali (Elizabeth Alice „Ali” MacGraw , născută în 1 aprilie 1939). El a recunoscut că simpatia lui pentru frumoasa actriță durează de mai bine de 45 de ani, spunând că „este una dintre puținele femei care încă vorbesc cu mine”. „Poate că este o continuare a filmului pe care am făcut-o cu ani în urmă„, a spus Ryan despre noul proiect cinematografic: „Pentru mine, va fi ca și cum n-ar fi murit (Jennifer, n.n), iar peste ani și ani cineva rescrie povestea pe care am trăit-o întreaga viață împreună.”
La rândul ei, Ali mai spune că apreciază posibilitatea de a juca un personaj atât de reflectorizant. „Majoritatea dintre noi au vieți care includ regrete„, a spus ea. „Cu cât trăiești mai intens, cu atât mai mult te poți uita înapoi în viața ta și spune că nu a fost inteligent ceea ce ai făcut la un moment dat, sau, din contră, că a fost o alegere foarte bună„.
Povestea continuă. Fără Ryan. Timpul alterează exteriorul, pentru că e fragil și, prin urmare, perisabil. Dar sufletul rămâne același. „Chimia” bate „anatomia”, cum s-ar spune. E frumos când oamenii se regăsesc și duc mai departe, cu harul lor, mesajul că dragostea e mai presus de timp, în orice formulă s-ar afla.
CURIOZITĂȚI
18
Citiți și Firul roșu, între mit și realitate…
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
